Chimicalele din sosuri și creme îi umplu pe ieșeni de alergii

 * pe borcane, pe vitrinele de patiserie sau în meniurile de livrare, alergenii apar uneori vag, incomplet sau deloc * tot mai mulți oameni citesc eticheta unui produs ca pe un „contract” și, totuși, rămân descoperiți * problema nu e doar de „atenție”, ci de informare greșită – exact genul de scăpare care, pentru cine are alergii, poate însemna o reacție serioasă

Într-un oraș care a învățat să trăiască pe repede-înainte – cafea pe fugă, prânz comandat, „ceva dulce” luat din vitrină – eticheta și meniul ar trebui să facă un lucru simplu: să spună clar ce conține produsul. Numai că, în practică, tocmai ingredientele „invizibile” ajung să fie cele mai periculoase: muștarul ascuns într-un dressing „al casei”, susanul dintr-un mix de semințe presărat „decorativ”, laptele sau oul dintr-o cremă „ușoară”, nucile dintr-un blat care a văzut aceleași tăvi ca alte prăjituri. Iar când informația lipsește, consumatorul ghicește.

Titlul vorbește despre „chimicale”, dar partea care declanșează alergiile alimentare este, de cele mai multe ori, legată de proteine din ingrediente obișnuite, nu de „E-uri” în sine. Confuzia e însă reală și întreținută de modul în care se comunică: când eticheta e încărcată, fontul e mic, iar alergenii nu sunt evidențiați clar, oamenii rămân cu impresia că „ceva chimic” i-a lovit. Regulile europene spun exact contrariul: informația trebuie să fie clară, lizibilă și să nu inducă în eroare, iar alergenii din lista obligatorie trebuie indicați explicit.

În rapoartele rețelei europene de alertă și cooperare, „problemele de etichetare” rămân între neconformitățile cele mai frecvente pe anumite categorii, inclusiv în zona produselor dulci/cofetărie, unde apar des situații de informare incompletă sau greșită.

La Iași, „punctele oarbe” sunt previzibile. În restaurante și bistrouri, meniul tipărit poate fi corect, dar varianta online – cea pe care o vede clientul când comandă – rămâne scurtă, cosmetizată, fără detalii. În cofetării și patiserii, produsul se vinde „din priviri”: vezi, alegi, plătești, iar întrebarea despre alergeni pare, pentru mulți, un moft. În realitate, tocmai aici se rupe lanțul: Regulamentul european obligă informarea despre alergeni și pentru alimentele neambalate sau vândute în alimentația publică, iar la vânzarea la distanță (comenzi online), informația despre alergeni trebuie să fie disponibilă înainte de finalizarea comenzii, nu „la telefon, dacă întrebi”.

Alergiile alimentare nu sunt un fenomen marginal. ANSVSA citează date la nivelul UE care vorbesc despre milioane de persoane afectate, inclusiv tineri. Iar când apar probleme serioase, mecanismul devine vizibil prin retrageri și rechemări de produse publicate oficial – semn că „eticheta” e, în final, un element de siguranță, nu de marketing.

Tania DAMIAN