Concert la Paris pentru o mănăstire românească din Franța. Doi pianiști de la „Octav Băncilă” strâng fonduri pentru Godoncourt

* un proiect cultural cu miză dublă – promovarea culturii românești în Franța și sprijinirea restaurării unui lăcaș de cult – aduce împreună Asociația Culturală „Ecouri Artistice”, Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă” din Iași și partenerii francezi din Godoncourt * prof. Sabina Comici Sabareze, alături de elevii Eva Lorena Bătrânu și Juan Luis Jiménez Vînău, urcă pe scenă la Paris, în cadrul unui eveniment caritabil dedicat reabilitării bisericii Mănăstirii „Nașterea Maicii Domnului” – Godoncourt

Iașul își trimite, din nou, muzica peste granițe, într-o formulă care depășește simpla prezență artistică. Asociația Culturală „Ecouri Artistice”, în parteneriat cu Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă” din Iași, s-a alăturat unei inițiative realizate împreună cu Association Culturelle „Les Amis Du Monastere Godoncourt” din Franța, pentru susținerea culturii românești în spațiul francez și sprijinirea unui demers de restaurare.

Miza este una concretă: biserica Mănăstirii „Nașterea Maicii Domnului” – Godoncourt, un edificiu datând din secolul al XIX-lea, are nevoie de lucrări de reabilitare. Lăcașul de cult a fost achiziționat în 2015 de Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale și Meridionale, iar comunitatea românească din Franța a transformat, în timp, acest loc într-un reper spiritual și identitar.

Pentru susținerea lucrărilor, în Catedrala Mitropolitană „Sfinții Arhangheli Mihail, Gavriil și Rafail” din Paris va avea loc sâmbătă, 21 februarie 2026, un eveniment caritabil în cadrul căruia vor concerta mai mulți artiști români. Între cei care vor duce Iașul pe scenă se numără prof. Sabina Comici Sabareze, împreună cu elevii Eva Lorena Bătrânu și Juan Luis Jiménez Vînău, într-o distribuție care spune, în sine, ceva despre ideea proiectului: dialog între generații, disciplină de școală și o muzică pusă în slujba unui scop comun.

În interiorul acestei povești, parcursul Evei – elevă la Interpretare Muzicală, cu pianul instrument principal și harpa instrument secundar – adaugă o nuanță limpede: identitatea artistică se construiește la intersecția dintre precizie și poezie. Pregătirea ei se consolidează sub îndrumarea profesorilor Constantin Neștian (pian) și Ramona Mineață (harpă), iar relevanța ei se vede, poate, mai clar în scenă decât în diplome. La Iași, numele Evei se leagă de spații cu memorie culturală – Teatrul de Vară de la Palas, Casa Balș, Muzeul Unirii, Palatul Braunstein – locuri în care un interpret învață să țină sala și să nu se grăbească spre aplauze. În 2025, drumul trece și dincolo de țară, printr-un masterclass la Madrid cu pianistul Josu de Solaun, iar întoarcerea în Iași, cu recitaluri și concerte caritabile, confirmă o alegere de fond: muzica nu e doar performanță, ci și prezență, disponibilitate, fel de a fi alături de oameni.

Juan Luis Jiménez Vînău aparține categoriei de tineri muzicieni care cresc „în văzul” scenei: un pianist în devenire, elev în clasa a IX-a la Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă”. În centrul acestei construcții stă întâlnirea cu profesorul său, Andrei Enoiu Pânzariu, sub îndrumarea căruia Juan Luis își continuă dezvoltarea muzicală. A urmat și masterclass-uri la Madrid, cu Josu de Solaun, la Valencia, în cadrul Festivalului VIPA 2024, cu Pablo Galdo, apoi la Iași, în contextul Festivalului de Muzică Clasică 2024, în prezența unor nume precum Valerian Shiukashvili, Natalia Ricci, Eser Bilgeman și Stepan Simonian. La fel de important este și faptul că lucrează, la Iași, cu profesori invitați precum Larisa Jar și Reto Reichenbach, într-o deschidere rară la 15 ani: aceea de a accepta corectura, de a-ți pune întrebări și de a nu te mulțumi cu „merge și-așa”.

Când treci de la masterclass la scenă, adevărul apare imediat: publicul nu iartă, iar emoția nu poate fi păcălită. În 2025, Juan Luis își duce muzica în spații foarte diferite, de la concerte în Palas, alături de tenorul Alin Stoica și soprana Stephanie Radu, până la apariții în Spania, în contexte instituționale și simbolice – la Conservatorio Profesional de Música „Manuel de Falla” și la Ambasada României în Regatul Spaniei. Lista continuă cu un traseu francez care spune mult despre tipul de experiență pe care o caută: concerte în catedrale și bazilici, în locuri în care muzica se așază altfel, în piatră și tăcere, și te obligă la o eleganță interioară pe care nu o poți mima – de la Église Notre-Dame-de-l’Assomption la Basilique Saint-Pierre și Abbaye Saint Maur de Bluerville. Revenirea la Iași, cu un concert la Catedrala Istorică Romano-Catolică, sau apariția la Catedrala Ortodoxă Română din Madrid completează o dimensiune care se vede din ce în ce mai clar: Juan Luis se mișcă natural între scene și spații sacre, între solemnitate și lumină, între aplauze și reculegere.

În final, evenimentul din 21 februarie, de la Paris, devine mai mult decât o seară de concert: este o declarație despre cum cultura funcționează, concret, în diaspora. Un lăcaș de cult din secolul al XIX-lea, intrat în patrimoniul spiritual al românilor din Franța, își caută șansa la restaurare printr-un gest simplu și puternic: muzică oferită ca sprijin. Iar Iașul, prin elevii săi, își asumă rolul de a fi prezent acolo unde cultura nu se consumă doar, ci se și construiește.

Maura ANGHEL