Copiii din Iași, epuizați înainte de școală. Vacanțe fără odihnă, joacă pe telefoane până noaptea târziu și agende sufocante

În loc să fie spațiul jocului și al descoperirii, copilăria în Iași se transformă tot mai mult într-un program de lucru. Dimineți la școală, după-amieze cu meditații la matematică, engleză, română, seri la antrenamente de înot, tenis sau dans, și weekenduri pline de cursuri de teatru, robotică ori programare.

Părinții își spun că fac totul „pentru binele copiilor”, dar psihologii trag un semnal de alarmă: lipsa timpului liber și presiunea constantă îi epuizează înainte de a ajunge la adolescență. „Un copil fără timp pentru el devine un adult obosit cronic, incapabil să gestioneze stresul”, avertizează un psihoterapeut ieșean.

Epuizarea din vacanță

Problema nu se oprește la programul de școală și activități. Nici vacanțele nu mai sunt o gură de aer. Mulți copii pleacă în concedii cu părinții, dar nu se odihnesc: stau ore în șir pe telefon, se culcă târziu și se întorc acasă mai obosiți decât au plecat. Claudia, medic din Iași, povestește experiența familiei ei: „Și așa erau obosiți, fiindcă au luat vacanță la finele lui iulie — sunt înscriși la o școală cu sistem alternativ. Nu ne-am dat seama cât de târziu se culcă în concediu și i-am adus mult mai obosiți. Cel mic deja face tantrumuri și vor să stea numai la bunici. Ce să mai zic eu de temele pentru vacanță”.

Pe străzile din Iași, imaginea e aceeași: părinți-șoferi duc și aduc copiii de la o activitate la alta, parcările de lângă cluburi sunt pline, iar cafenelele vecine devin birouri improvizate pentru adulți care așteaptă, cu lista de task-uri deschisă, în timp ce micii maratoniști își încheie încă o oră de performanță.

Echilibrul lipsește. Activitățile în sine nu sunt problema, ci absența timpului neprogramat. „Dacă tot timpul copilului e planificat, el nu mai are ocazia să se plictisească, să se cunoască, să descopere ce îi place cu adevărat”, spun specialiștii.

Și plictiseala are rolul ei

Consecințele se acumulează în tăcere: tulburări de somn, anxietate, scăderea capacității de concentrare și pierderea motivației. Într-un oraș universitar ca Iașiul, unde presiunea performanței este constantă, părinții riscă să încurajeze, fără să-și dea seama, o copilărie trăită pe pilot automat.

Poate că întrebarea reală nu este „ce activitate îi mai înscriem copilului?”, ci „când a râs ultima oară fără să se uite la ceas?”. Pentru că, în Iașul mereu grăbit, adevărata reușită ar putea fi curajul de a lăsa copilul să piardă, măcar din când în când, timpul.

Maura ANGHEL