Copiii invizibili ai Iașului: statul le închide fișa, iar viața reală începe brutal

* copiii crescuți de stat sunt „eliberați” din sistem la majorat, indiferent dacă sunt pregătiți sau nu pentru viață * anul trecut, 116 tineri au fost scoși din plasament familial și trimiși „în comunitate”, 88 de tineri au părăsit asistenții maternali, 120 de copii și tineri au fost externați din centrele rezidențiale * doar 52 au mai fost menținuți, cu greu, în sistemul rezidențial, iar 12 tineri au mai fost păstrați în plasament familial

În spatele ușilor închise, departe de ochii publicului și de promisiunile solemne din campaniile electorale, Comisia pentru Protecția Copilului Iași a luat, în anul 2025, 3.710 hotărâri care au schimbat vieți. Unele le-au salvat. Altele le-au aruncat în incertitudine. Toate, însă, vorbesc despre un sistem sufocat de cifre, dosare și decizii luate pe bandă rulantă.

69 de ședințe într-un singur an. Asta înseamnă, în medie, peste 53 de hotărâri la fiecare ședință. Fiecare hotărâre – un copil. O familie. O dramă. Sau o speranță.

Cele mai multe decizii au vizat încadrarea copiilor într-un grad de handicap. Nu mai puțin de 2.892 de cazuri au primit undă verde, în timp ce 79 de copii au fost respinși. 79 de familii cărora li s-a spus, sec, că suferința copilului nu se încadrează în grile.

În spatele acestor cifre se află părinți disperați, drumuri interminabile la medici, dosare stufoase și, nu de puține ori, lacrimi vărsate pe holurile instituțiilor statului.

Anul 2025 a adus o realitate crudă: copiii crescuți de stat sunt „eliberați” din sistem la majorat, indiferent dacă sunt pregătiți sau nu pentru viață. Anul trecut, 116 tineri au fost scoși din plasament familial și trimiși „în comunitate”, 88 de tineri au părăsit asistenții maternali, 120 de copii și tineri au fost externați din centrele rezidențiale. Doar 52 au mai fost menținuți, cu greu, în sistemul rezidențial, iar 12 tineri au mai fost păstrați în plasament familial.

Pentru restul? Un bagaj, câteva hârtii și multă nesiguranță. Statul închide fișa, iar viața reală începe brutal.

Un bilanț rece pentru un an fierbinte

În paralel, Comisia a emis 283 de noi atestate de asistent maternal, într-un ritm care ridică semne serioase de întrebare despre capacitatea reală de evaluare.

Au existat și 6 retrageri de atestat, dar și 2 modificări, cazuri care sugerează că nu toate lucrurile sunt în regulă într-un sistem care ar trebui să ofere siguranță maximă copiilor vulnerabili.

Pentru 15 copii, Comisia a permis utilizarea alocațiilor capitalizate, bani strânși pentru viitor, dar consumați adesea pentru prezentul precar al familiilor.

În alte 29 de cazuri, s-au corectat „erori materiale” – o formulare tehnică ce ascunde, de fapt, decizii greșite, documente incomplete sau neatenție administrativă.

Doar 4 hotărâri au fost contestate oficial. Puține, spun autoritățile. Mult prea puține, spun ONG-urile, care vorbesc despre lipsa de informare și teama părinților de a se lupta cu sistemul.

3.710 hotărâri. Mii de copii. Mii de destine

Un mecanism administrativ care funcționează impecabil pe hârtie, dar care, dincolo de statistici, lasă în urmă incertitudini incomode: câți dintre acești copii au fost cu adevărat protejați și câți au fost doar „rezolvați” într-un tabel?

Iașul, oraș universitar, oraș al culturii și al marilor promisiuni, continuă să ascundă una dintre cele mai dureroase realități ale sale: copiii invizibili ai sistemului, despre care se vorbește doar atunci când cifrele devin imposibil de ignorat. Carmen DEACONU