Crăciunul din octombrie, o farsă cu lumini și prețuri mari

* la Iași, Moș Crăciun a venit mai devreme ca niciodată * pe când afară frunzele abia se desprind din copaci, prin marile magazine deja sclipesc beteala, ghirlandele și renii de plastic * doar magia lipsește, iar vânzările, în ciuda decorului, abia se mișcă

La Iași, Crăciunul a dat buzna în octombrie. În timp ce toamna încă-și cerne lumina blândă peste oraș, hipermarketurile au trecut deja la sclipici și colinde automate. Din boxe se aud refrene despre ninsoare și cadouri, în timp ce termometrele arată 20 de grade. Spiridușii zâmbesc de pe rafturi, Moșul cel rotofei și roșu te salută dintre cutii, iar renii din plastic așteaptă să fie adoptați de cineva — oricine.

Globurile din sticlă, fragile și lucioase, pornesc de la 10 lei bucata. Un spiriduș mediu costă în jur de 50 de lei, iar un spărgător de nuci, în mărime decorativă, trece bine de 200 de lei. Nimic nu e ieftin, dar nici nu se vinde. Rafturile rămân pline, iar clienții se uită, dau din cap și trec mai departe.

„Ce vi se pare ciudat?”, spune un vânzător dintr-un hipermarket din centrul Iașului. „Vine mai devreme ca să aveți timp să vă răzgândiți la cadouri. Așa e în fiecare an. Doar că acum lumea cumpără mai greu, totul s-a scumpit și se simte”.

Da, se simte. Se simte că lumea nu mai are chef de sărbători forțate. Se simte că bucuria nu se mai cumpără la metru liniar de beteală. După ani întregi de campanii și „sezon de shopping”, oamenii au obosit. Mulți privesc decorațiunile ca pe o farsă anuală, un spectacol fals în care trebuie să pară că se bucură.

Iluzie în ambalaj lucios

Ceea ce vedem acum în magazine nu e o pregătire de Crăciun, ci o simulare de emoție. E o iluzie în ambalaj lucios, menită să ne convingă că, dacă nu cumpărăm, ratăm ceva. Dar adevărul e altul: rafturile strălucesc, însă casele de marcat tac.

„Lumea se uită, dar nu prea cumpără. Poate mai aproape de decembrie, acum doar fotografiază și pleacă”, a mai spus vânzătorul. Și are dreptate. Iașul, oraș obișnuit să trăiască sărbătorile cu sens — cu târguri, cu miros de vin fiert, cu oameni pe străzi — pare acum prins într-o repetiție absurdă.

Graba comercianților de a aduce Crăciunul în octombrie arată un singur lucru: disperarea de a vinde într-un oraș tot mai atent la bani. Nu mai vorbim de „magia sărbătorilor”, ci de o încercare transparentă de a recupera profitul dintr-un an secetos la vânzări.

Dar oamenii au început să vadă dincolo de sclipici. Când un glob banal costă 10 lei, un spiriduș de plastic 50 și un spărgător de nuci 200, magia se transformă în ironie. Crăciunul n-a fost niciodată despre preț, dar acum pare să fi devenit exclusiv despre asta.

Marile magazine au învățat să apese butoanele emoționale ale clienților, doar că în ultimii ani aceste butoane s-au tocit. Nu mai merge. Când salariile stagnează, facturile cresc și oamenii se gândesc cum să-și ducă iarna, să le pui în față un Moș Crăciun mecanic e o formă de batjocură.

Spiritul sărbătorii nu se aprinde în octombrie, oricât ar clipi ghirlandele. El vine mai târziu, când zăpada cade cu rost, când se aud colindele adevărate, nu cele scoase din boxe. Când ieșenii aprind lumini în ferestre, nu când hipermarketurile le aprind în depozit.

Până atunci, Crăciunul comercial își joacă rolul gol, printre rafturi reci și clienți grăbiți. Un spectacol cu public absent. Un decor scump, fără emoție. Un Crăciun fals, care n-a înțeles niciodată că, fără suflet, nicio luminiță nu strălucește cu adevărat.

Maura ANGHEL