Cum poți câștiga peste 12.000 de lei pe lună muncind în Elveția

 Mii de români merg anual în Elveția pentru munca sezonieră în agricultură, atrași de un salariu brut de 3.450 de franci elvețieni. Totuși, condițiile de muncă sunt dure, iar după reținerea costurilor de cazare și hrană, lucrătorii rămân cu echivalentul a circa 12.800 de lei lunar

Munca sezonieră în Elveția continuă să atragă mii de români în fiecare an, mai ales în lunile de primăvară și vară, când fermele elvețiene caută forță de muncă pentru recoltarea legumelor. Cu toate că salariul poate părea atractiv la prima vedere – 3.450 de franci elvețieni pe lună – realitatea de la fața locului este mult mai dură decât pare în pliantele de recrutare.

Potrivit datelor furnizate de Asociația Producătorilor de Legume din Elveția, în 2024 aproximativ 28.000 de lucrători sezonieri au activat în agricultura elvețiană. Cei mai mulți au provenit din Europa de Est, în special din Polonia și România.

Munca presupune un efort fizic intens, zile lungi pe câmp și un program de peste 55 de ore pe săptămână. Deși salariul brut este de 3.450 CHF, angajatorii rețin în jur de 990 de franci pentru cazare și hrană, lăsându-i muncitorului în jur de 2.460 CHF lunar, echivalentul a aproximativ 12.800 de lei la cursul actual.

Pentru un român obișnuit, această sumă poate părea consistentă, însă în Elveția ea este considerată modestă, în special dacă ținem cont de prețurile ridicate ale bunurilor de consum și de costul vieții. Agricultura nu intră sub incidența completă a legislației muncii elvețiene, ceea ce oferă angajatorilor o marjă mare de flexibilitate în stabilirea programului, pauzelor și volumului de muncă. Aceasta înseamnă că în funcție de canton și de angajator, condițiile pot varia enorm – de la ferme bine organizate, cu dotări moderne, la situații în care muncitorii se confruntă cu lipsa intimității, program epuizant și tratament neadecvat.

Matija Nuic, directorul Asociației, afirmă că venitul oferit lucrătorilor sezonieri nu reflectă nici pe departe greutatea muncii depuse. Tocmai de aceea, s-a propus recent reducerea numărului de ore de lucru la 49,5 pe săptămână, o măsură adoptată deja în unele cantoane. Paradoxal însă, mulți muncitori refuză această limitare, preferând să muncească cât mai mult într-un timp scurt, cu speranța de a economisi și a se întoarce mai rapid acasă.

Pe fondul acestor realități, Elveția rămâne o destinație de compromis: o șansă de câștig rapid, dar obținută cu eforturi fizice și mentale mari, într-un cadru profesional lipsit uneori de protecții clare.