De la ciocolată cu jumări şi piper, la ciocolată cu colivă sau leuştean

Arome dulci, contraste îndrăzneţe şi oameni care îndrăznesc să viseze în ciocolată: aşa începe povestea Festivalului Ciocolatei din Palas, acolo unde paşii vizitatorilor se amestecă cu parfumurile de cacao topită, se deschid rând pe rând standuri care par desprinse dintr-o lume fantastică.

De la ciocolată cu jumări şi piper, la ciocolată cu colivă, leuştean sau chiar esenţe transformate în parfumuri, totul respiră curaj şi imaginaţie. În Iaşi, pentru câteva zile, ciocolata nu a mai fost doar desert. A devenit limbaj. Aventură. Şi, pentru mulţi, o surpriză care se lasă descoperită bucăţică cu bucăţică.

La început, oamenii se opresc în faţa vitrinelor cu o sprânceană ridicată. „Ciocolată cu jumări?” întreabă mulţi, neîncrezători. Dar după prima bucăţică, ezitarea se topeşte la fel ca ciocolata în palmă. Revin. Şi cumpără. „Românii sunt deschişi la astfel de inovaţii. Unii pleacă, dar după ce o încearcă, se întorc şi comandă”, povesteşte Andreea Agrigoroşoaie, obişnuită deja cu traseul sinuos dintre curiozitate şi încântare.

Deşi aşezate într-un colţ al festivalului, standurile Daliei Păduraru nu puteau fi ratate. Păşcăneanca devenită maestru al dulciurilor neobişnuite, şi-a aşezat creaţiile ca pe nişte exponate rare. A început cariera profesională cu aranjamente florale, dar drumul a dus-o într-o direcţie cu mult mai aromată: ciocolată cu colivă şi ciocolată cu leuştean. Pe rafturile ei, coiful dacic dispărut dintr-un muzeu olandez prinde formă din ciocolată, iar alături, un castel stă încremenit în detalii migăloase, fiind straşnic păzit de ursuleţi şi figurine din ciocolată. „Ciocolata cu colivă am inventat-o într-o seară când România a pierdut cu Olanda la fotbal. Am zis că mă duc şi fac un dulce”, spune ea râzând. Clienţii au apreciat ideea, şi chiar au transformat-o într-unul dintre produsele vedetă. La fel s-a întâmplat şi cu ciocolata cu leuştean, născută în timpul unui concurs gastronomic, unde Dalia a îndrăznit să pună în aceeaşi poveste două ingrediente pe care nimeni nu le-ar fi crezut compatibile.

Puţin mai încolo, printre oameni, miroase a caramel sărat şi a napolitane cu lămâie. Arădeanul Flavius Calaj, prezent cu o gamă de parfumuri artizanale, pare să fi reinventat felul în care poate fi purtată ciocolata. Nu pe limbă, ci pe piele. Esenţe de cacao, vanilie, lapte, iar pentru cei care vor o poveste spusă în note tari, un parfum cu palincă şi dulceaţă de prune. Cu o piaţă de desfacere întinsă în zeci de ţări, Calaj aduce la Iaşi o lume în care desertul devine aromă, iar aroma devine identitate.

Printre standuri, vizitatorii s-au oprit, au degustat, au zâmbit şi chiar atunci când au trebuit să scoată banii, deloc puţini, din buzunar pentru delicioasele produse artizanale.

În timp ce copiii şi-au lipit palmele de vitrine, adulţii şi-au făcut drum printre miresme şi culori, iar maeştrii ciocolatieri şi-au împărtăşit secretele în ateliere şi demonstraţii live. Întreg festivalul a fost o poveste scrisă în nuanţe de cacao, în care tradiţia s-a topit în inovaţie, iar dulcele a căpătat gusturi pe care nu ţi le-ai fi imaginat niciodată. Laura RADU