Drama bolnavilor de Long COVID

* Long COVID a devenit numele sub care publicul recunoaște una dintre cele mai greu de înțeles moșteniri ale pandemiei * la Iași, această suferință are deja și o adresă medicală concretă: Spitalul Clinic de Recuperare are servicii dedicate recuperării post-COVID, cu programări distincte pentru recuperare respiratorie și cardiovasculară

Pentru mulți bolnavi care au suferit de COVID, drama nu începe în timpul infecției acute, ci după ce aceasta pare că a trecut. Febra dispare, testul nu mai este pozitiv, viața ar trebui să revină la normal. Numai că normalul nu se mai întoarce. În locul lui apar oboseala care nu cedează, dificultățile de concentrare, lipsa de claritate mentală, palpitațiile, somnul neodihnitor și senzația apăsătoare că organismul nu mai funcționează după regulile de dinainte.

Aceasta este una dintre cele mai crude fețe ale bolii: oamenii arată bine, dar nu mai sunt bine. Merg la serviciu, ies din casă, răspund la mesaje, încearcă să țină pasul cu ritmul lumii, însă fiecare zi poate deveni o probă de anduranță. Pentru cei din jur, suferința poate părea greu de înțeles tocmai fiindcă nu se vede întotdeauna. Pentru pacient, însă, ea este prezentă în fiecare oră de oboseală, în fiecare moment de ceață mentală, în fiecare încercare de a face lucruri simple, care înainte veneau firesc.

În această zonă a suferinței invizibile se înscrie și mărturia diaconului Nicolae Hulpoi, care a trecut prin Long COVID și vorbește nu doar despre boală, ci și despre confuzia care continuă să o înconjoare. „În prezent, nu există un diagnostic denumit «Long Covid», ci această etichetă este una mai degrabă populară, pentru o afecțiune complexă și pe termen lung, ce a urmat infecției acute cu Covid-19. Situația, ca atare, duce în continuare în eroare pe mulți – medici și pacienți – deoarece simptomele Long Covid sunt complet diferite de simptomele infecției acute cu Covid-19. Motiv pentru care mulți medici chiar refuză să accepte un raport de cauzalitate între infecția acută cu Covid-19 și Long Covid”, spune Nicolae Hulpoi în cartea sa „Fermoarul Cerului".

În spatele acestei expresii se află o afecțiune complexă, cu manifestări variate, fluctuante și adesea greu de încadrat. Tocmai de aici apare și neînțelegerea: mulți se așteaptă ca urmările bolii să semene cu simptomele infecției acute, când, în realitate, cei afectați vorbesc despre o cu totul altă experiență, marcată de epuizare, tulburări cognitive și dereglări care nu pot fi explicate ușor.

Tratamente în afara medicinei

„În norul de simptome asociate cu sindromul long Covid, probabil cea mai frecventă este așa-numita ceață mentală sau brain fog, concretizată în dificultăți de memorie, de atenție, de prezență, uneori de gândire limpede sau stări care pot merge chiar și până în vecinătatea derealizării”, a mai spus diaconul. La Iași, tocmai aceste manifestări sunt menționate de Spitalul Clinic de Recuperare printre sechelele post-COVID pentru care pacienții pot intra în programe dedicate de recuperare.

Dar poate cea mai puternică parte a mărturiei sale este cea care arată cât de departe poate împinge suferința un om rămas fără răspunsuri: „Am ajuns să practic postul doar cu apă constrâns de suferința atroce cauzată de o formă de Long Covid, care a început să se manifeste pe la jumătatea anului 2020. După un an și mai bine de investigații, consultații și tratamente medicale fără rezultat, în lipsă de alte soluții, am ținut primul post, de 11 zile, în martie 2021. Deci nici vorbă de sacrificiu, eliberare ori dorință de purificare. A fost disperarea pură, care-ți dă curajul să faci ce, în alte condiții, n-ai fi făcut niciodată”.

Această confesiune spune poate mai mult decât orice explicație medicală. Long COVID nu înseamnă doar o listă de simptome, ci și o ruptură profundă în viața unui om. Înseamnă momentul în care nu te mai recunoști, nu mai înțelegi ce ți se întâmplă și ajungi să încerci lucruri pe care altădată le-ai fi respins fără ezitare.  Aici se află, de fapt, drama bolnavilor de Long COVID. Nu doar în simptome, ci în invizibilitatea lor. În faptul că oamenii afectați trebuie să ducă două lupte în același timp: una cu propriul corp, care nu mai răspunde ca înainte, și alta cu neîncrederea, minimalizarea sau neînțelegerea din jur. Când oboseala nu se vede, când ceața mentală nu poate fi fotografiată, când omul pare „în regulă”, suferința riscă să fie tratată ca o exagerare.

Maura ANGHEL

Long COVID a lăsat în urmă o categorie de pacienți greu de încadrat și greu de înțeles din afară: oameni aparent normali, care își duc zilele cu mintea în ceață, cu energia prăbușită și cu sentimentul că propria viață s-a îndepărtat de ei. Iar la Iași, existența unor servicii medicale clare de recuperare post-COVID arată că această suferință nu este nici imaginară, nici marginală, ci suficient de reală încât să fi generat trasee medicale distincte pentru cei care au rămas cu sechele după infecție.