Elevii din școlile Iașului citesc puțin și scriu cu greutate

* România este pe ultimul loc în UE la alfabetizare * în timp ce analfabetismul funcțional explodează, statul scumpește cărțile * un raport al Comisiei Europene arată că între anii 2020 și 2025, nivelul educațional s-a prăbușit * majoritatea copiilor nu mai citesc, școlile nu se reformează

România a reușit performanța de a se afla printre ultimele țări din Europa la alfabetizare, dar printre primele la indiferență. Un raport dur al rețelei Eurydice, aflată sub egida Comisiei Europene, arată că, între 2020 și 2025, țara noastră a luat aproape zero măsuri eficiente pentru combaterea analfabetismului funcțional. În timp ce elevii de 15 ani se prăbușesc la testele PISA, guvernul alege să lovească în accesul la cultură: TVA-ul pe carte crește, iar lectura devine un privilegiu, nu un drept.

Rezultatele PISA sunt rușinoase: România e pe penultimul loc din UE la citire, matematică și științe. Aproape jumătate dintre elevii testați nu pot interpreta corect un text scurt. La matematică, suntem de trei ori mai slabi decât media țărilor OCDE, iar diferența între copiii din familii sărace și cei din medii privilegiate a devenit uriașă. Educația românească produce două lumi: una care gândește și una care supraviețuiește.

În școlile ieșene, mai ales în cele din mediul rutal ori în cele urbane, dar unde părinții nu au resurse financiare foarte mari, tabloul devine și mai tulburător. Mulți copii scriu și citesc greu, au mari dificultăți în a reproduce un text după prima citire și, adesea, nici măcar nu își înțeleg propriul scris. Învățătorii și profesorii vorbesc despre o generație tot mai dispersată, incapabilă să rămână atentă mai mult de câteva minute. „Elevii citesc mecanic, fără să priceapă sensul, iar exprimarea orală a devenit un efort dureros. În tot mai multe clase, învățarea s-a transformat într-o luptă cu oboseala și neputința, nu într-o descoperire”, spune Andra Ionescu, profesor la o școală din Iași. Aceasta nu mai este doar o problemă locală – este un semnal de alarmă pentru întreaga Românie educațională.

Aceleași manuale, aceleași metode, aceleași scuze…

Raportul european atrage atenția asupra unei realități sfâșietoare: copiii fără cărți acasă rămân prizonierii unui destin predictibil. În România, 70% dintre elevii care dețin mai puțin de 25 de cărți au rezultate slabe la testele internaționale. Cei care cresc într-o casă cu bibliotecă, chiar modestă, au performanțe dublu mai bune. Cu toate acestea, în loc să stimuleze lectura, statul face exact opusul – crește impozitele pe carte și taie fondurile pentru programele de alfabetizare.

Eurydice subliniază că România este campioană la documente și strategii, dar codașă la aplicare. Există cadre-cadru, planuri și comisii, dar nu există ținte măsurabile, termene sau responsabilități. Este o reformă care se consumă în PowerPoint-uri, în timp ce elevii nu știu să citească fluent.

România nu a schimbat nimic: aceleași manuale, aceleași metode, aceleași scuze. Singura măsură notabilă a fost „întărirea sprijinului pentru învățare” – o formulare vagă care, în realitate, nu s-a tradus prin nimic concret.

În Iași, oraș care ar trebui să fie o fortăreață a educației, criza se vede cu ochiul liber. Dincolo de universitățile de elită, cartierele și satele din jurul municipiului ascund generații de copii care citesc rar și scriu cu teamă. Bibliotecile comunale sunt goale, iar familiile cu venituri mici abia mai cumpără câte o carte, când și când. Analfabetismul funcțional nu mai este o problemă statistică – este o realitate de stradă.

Teona SOARE