EXCLUSIV - Trei ieșeni au solicitat oficial schimbarea sexului în actele de stare civilă

* numai în acest an, 155 de ieșeni și-au schimbat numele * alți 558 au primit, în străinătate, un alt nume și au solicitat acte noi la Direcția Județeană de Ecidență a Persoanelor * un ieșean a solicitat renunțarea la cetățenia română, iar șase străini au primit cetățenia română, la Iași

În cursul acestui an, trei ieșeni au solicitat oficial schimbarea sexului în actele de stare civilă, cerând totodată atribuirea unor prenume noi, potrivit datelor din evidențele publice, furnizate de Direcția Județeană de Ecidență a Persoanelor Iași, la solicitarea ziarului Evenimentul. Anul trecut, numărul cazurilor a fost de 4. Aceste cazuri apar într-un context mai larg al modificărilor de stare civilă înregistrate în capitala Moldovei: 155 de persoane și-au schimbat numele, 558 de ieșeni au cerut recunoașterea unor nume dobândite în străinătate, un cetățean a solicitat renunțarea la cetățenia română (față de 7, în anul anterior), iar șase străini au dobândit cetățenia română la Iași (39 în 2024!).

Teoretic, numele noi au apărut prin căsătorie sau prin solicitarea schimbării celui vechi pe cale administrativă, fie pentru că cel vechi forma o expresie adesea vulgară, fie prin notorietatea unui pseudonim folosit, fie… prin schimbarea de sex.

Dincolo de cifre, însă, dosarele privind schimbarea sexului readuc în prim-plan o problemă juridică majoră: lipsa unei proceduri clare și unitare în legislația românească, în contradicție cu jurisprudența europeană.

Până nu demult, practica judiciară din România condiționa modificarea marcajului de gen în documentele oficiale de realizarea unei intervenții chirurgicale. Această abordare își avea rădăcinile în directive administrative vechi și într-o interpretare restrictivă a legii, cristalizată încă din anii ’90. În lipsa unor norme exprese, instanțele au construit soluții diferite, adesea impredictibile, pentru persoane aflate în situații similare.

Situația s-a schimbat radical odată cu intervenția Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO). Curtea a stabilit că obligarea persoanelor transgender la intervenții chirurgicale ca premisă pentru recunoașterea juridică a identității de gen încalcă articolul 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care protejează viața privată și autonomia personală. CEDO a reținut explicit că România nu oferă un sistem clar, previzibil și accesibil pentru recunoașterea identității de gen, ceea ce reprezintă o încălcare a obligațiilor sale internaționale.

Pe același palier, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a adus clarificări decisive, stabilind că România este obligată să recunoască automat schimbările de sex și prenume realizate legal într-un alt stat membru UE. Mai mult, CJUE a statuat că nicio autoritate națională nu poate condiționa modificarea datelor de stare civilă de prezentarea dovezilor unei operații de schimbare de sex, o asemenea cerință fiind incompatibilă atât cu dreptul UE, cât și cu regulile privind protecția datelor cu caracter personal.

În dosarele recente, inclusiv în cele soluționate la Iași, instanțele au început să se alinieze jurisprudenței europene.

S-a reținut că, în scopul rectificării datelor privind identitatea de gen, persoana poate fi obligată să prezinte probe rezonabile și relevante, cum ar fi evaluări psihologice și psihiatrice care să ateste capacitatea de discernământ și absența unor tulburări incompatibile cu solicitarea. Nu poate fi impusă însă, sub nicio formă, dovada unei intervenții chirurgicale.

Cazurile de la Iași sunt relevante tocmai pentru că ilustrează tranziția de la o practică restrictivă la una conformă cu standardele europene, însă și vidul legislativ care obligă instanțele să suplinească lipsa de reglementare. În lipsa unei legi clare, procedura rămâne anevoioasă, costisitoare și consumatoare de timp, iar soluțiile pot varia de la un județ la altul.

Specialiștii în drept subliniază însă că este necesară o reformă legislativă urgentă, care să stabilească o procedură administrativă simplă, transparentă și unitară pentru recunoașterea identității de gen, fără bariere medicale disproporționate. O astfel de reformă ar reduce presiunea asupra instanțelor și ar aduce România în deplină concordanță cu obligațiile sale europene.

Dincolo de dezbaterea juridică, datele arată că fenomenul este încă redus numeric la nivel local, însă are un impact major din perspectiva drepturilor fundamentale. Cele trei cazuri înregistrate la Iași nu reprezintă doar statistici, ci teste concrete pentru capacitatea statului de a respecta deciziile CEDO și CJUE. În lipsa unor reguli clare, fiecare dosar devine o luptă juridică individuală.

Daniel BACIU