FOTO -- Copiii din Curagău, binecuvântați pentru noul drum spre școală

Într-o zi de început de toamnă, când lumina soarelui cade blând peste colinele împădurite din jurul satului Curagău, copiii s-au adunat în biserica nou sfințită, loc care a devenit pentru comunitate un adevărat loc al bucuriei și al speranței. Micuțul lăcaș, așezat într-un peisaj ce pare pictat cu migală de mâna lui Dumnezeu, și-a deschis larg ușile pentru a primi, deopotrivă, rugăciunea, emoția și veselia celor mai tineri enoriași.

Era liniște peste sat, dar pe aleea bisericii se auzea tropotul grăbit al pașilor mici. Copiii au venit singuri, în grupuri de câte doi-trei, cu emoția vizibilă pe chip. Erau nerăbdători și curioși, ca niște călători aflați la porțile unei aventuri. Pentru ei, biserica nu era doar un lăcaș, ci locul unde Dumnezeu, oamenii mari și destinul lor școlar se întâlneau pentru a le netezi drumul.

Biserica din Curagău, sfințită nu demult sub privirea caldă a ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, părea în această zi la fel de curată și de pregătită ca sufletele copiilor. Pereții albi, icoanele strălucitoare și lumina ce cădea prin ferestre se împleteau într-o atmosferă de sărbătoare discretă, ca o binecuvântare nevăzută.

Părintele Dragoș Bălinișteanu i-a primit cu un zâmbet blând. Le-a vorbit despre importanța învățăturii, despre cum fiecare literă scrisă în caiet poate deveni o treaptă către viitor, iar fiecare rugăciune, un pas către lumină. Copiii l-au ascultat în tăcere, cu ochii mari, așezați cuminți pe scăunele.

Apoi, sub bolta bisericii, părintele Dragoț Bălinișteanu a rostit o binecuvântare caldă pentru începutul de drum al elevilor. Vorbele sale au picurat ca o mângâiere, așezându-se în inimile copiilor asemenea unor semințe bune, menite să încolțească în timp. Cu glasul său blând, părintele i-a încurajat să-și poarte cu demnitate ghiozdanele, să-și umple caietele cu cunoștințe și sufletele cu lumină.

Biserica din Curagău a fost în această zi la fel ca o icoană vie a copiilor: curată, gătită de sărbătoare, deschisă oricând pentru cei care caută un cuvânt bun, o mână întinsă sau pur și simplu câteva clipe de tăcere și tihnă. În micuțul lăcaș, gâlceava minții se potolește, iar gândurile se limpezesc, lăsând loc ritmurilor line ale sufletului.

Apoi, a urmat momentul mult așteptat: membrele Clubului Inner Wheel Iași au împărțit ghiozdanele pregătite cu grijă. Nu erau doar simple daruri materiale, ci simboluri ale prieteniei și ale grijii, dovezi că cineva se gândește la pașii lor mici, dar importanți.

Când și-au așezat ghiozdanele pe umeri, copiii au zâmbit larg. Păreau mai înalți, mai siguri pe ei, ca și cum acele rucsacuri albastre (una dintre culorile Inner Wheel) le-ar fi dat aripi.

La plecare, micuțul lăcaș a rămas în urmă ca un martor al promisiunilor lor. Copiii s-au risipit pe ulițe, purtând în spate nu doar ghiozdane noi, ci și emoția unui început. La școală încă nu a sunat clopoțelul, dar în satul Curagău, sărbătoarea primului pas a început deja – în liniștea unei biserici și în lumina unei binecuvântări.

Maura ANGHEL