Guvernul întrece măsura: persoanele cu dizabilități, puse să plătească „taxa pe suferință”

România începe anul cu o decizie care a aprins spiritele și a stârnit revoltă în rândul familiilor cu copii și adulți cu dizabilități. Guvernul a decis eliminarea facilităților fiscale pentru persoanele cu handicap, iar nota de plată ajunge, din nou, la cei care trăiesc deja la limita suportabilului. Părinți extenuați, copii cu nevoi speciale și adulți cu afecțiuni grave sunt puși să scoată bani din buzunar pentru impozite, într-un stat care nu reușește să le ofere servicii decente.

Autism România – Asociația Părinților Copiilor cu Autism – a reacționat dur și a transmis o scrisoare deschisă în care acuză Guvernul că aplică „contribuția egală” unor oameni care nu pornesc de la condiții egale. În spatele cifrelor se află însă realități crude: terapii scumpe, drumuri interminabile la medici, dispozitive medicale plătite din salarii mici sau pensii de handicap insuficiente.

Pentru multe familii, facilitățile fiscale eliminate acum reprezentau o gură de aer. Nu un privilegiu, nu un cadou, ci o compensare minimă pentru costuri pe care statul refuză să le acopere. Vorbim despre mii de lei cheltuiți anual pentru terapii, transport specializat sau adaptarea locuinței, în condițiile în care serviciile publice sunt insuficiente sau inexistente.

În acest context, declarațiile premierului Ilie Bolojan au turnat gaz pe foc. Șeful Guvernului a spus că este „normal” ca persoanele cu dizabilități să plătească impozite locale, pentru ca primăriile să poată asfalta străzi și parcări. Mai mult, premierul a invocat faptul că aproximativ 10% din fondul de locuințe din România nu era impozitat și că există suspiciuni privind obținerea ilegală a unor certificate de handicap.

Pentru părinții copiilor cu autism și pentru persoanele cu dizabilități reale, mesajul a fost unul dureros: în loc să fie sprijiniți, sunt priviți ca o problemă bugetară. În loc să fie protejați, sunt puși sub semnul suspiciunii. „20–30 de euro pe an” poate părea o sumă mică în birourile Guvernului, dar pentru un părinte care plătește mii de lei lunar pentru terapii, fiecare leu contează.

Autism România atrage atenția că pedepsirea tuturor pentru posibile abuzuri este profund nedreaptă. Dacă există certificate obținute ilegal, ele trebuie verificate punctual, nu folosite ca pretext pentru a tăia sprijinul celor care chiar au nevoie de el.

Asociația face acum apel la consiliile locale din întreaga țară să intervină și să compenseze decizia Guvernului. În lipsa unei interdicții clare, autoritățile locale pot decide scutiri de impozit pe locuințe și autoturisme pentru persoanele cu dizabilități.

Nu este un favor, spun reprezentanții ONG-ului, ci un gest minim de umanitate și responsabilitate publică.

Într-o Românie în care incluziunea este mai mult un slogan, iar sprijinul real se oprește la declarații, decizia de a taxa persoanele cu dizabilități riscă să fie percepută ca o „taxă pe suferință”. Iar întrebarea rămâne: cine plătește, de fapt, prețul austerității? Răspunsul pare tot mai clar – cei care au cel mai puțin și care pot protesta cel mai greu.