Harta solurilor epuizate din Iași. O treime sunt afectate de eroziune

* județul Iași are una dintre cele mai mari suprafețe agricole din regiune, dar și una dintre cele mai vizibile vulnerabilități * solul de pe versanți se pierde, se fragmentează, alunecă și își reduce capacitatea de a hrăni culturile în anii de secetă * cifrele există deja în rapoarte și documentații locale, iar datele satelitare pot face pasul decisiv: o hartă clară, cu localități și hectare, care arată unde se epuizează pământul

„Solurile epuizate” din Iași nu sunt o impresie, ci o sumă de hectare trecute în documente, apoi confirmate în teren. Într-un raport de cercetare al Universității de Științele Vieții din Iași, pentru județ apar cifre sintetice greu de ignorat: din totalul de 376.513 ha teren agricol, sunt menționate aproximativ 108.000 ha afectate de eroziune, 63.600 ha cu alunecări de teren, 55.200 ha afectate de salinitate și încă 62.900 ha încadrate la alte forme de degradare.

Imaginea la scară mică, „pe hartă”, se vede și mai clar în areale studiate punctual. În bazinele din zona Podu Iloaiei – Scobâlțeni – Popești, cercetătorii au notat că 72% din suprafața analizată este afectată de eroziune în diferite grade și alunecări, iar defalcarea ajunge la sute de hectare pe categorie: 942 ha moderat erodate, 136 ha puternic erodate, 124 ha foarte puternic erodate și 521 ha degradări complexe în zone cu alunecări, plus alte tipuri de degradare.

Apoi, când mergi în comune, „solul epuizat” capătă nume de sat și număr de hectare. În documentația de urbanism pentru Tomești, apare o cifră explicită: 185,5 ha afectate de alunecări de teren, cu zone sensibile descrise în jurul localităților și cu exemple punctuale precum nordul satului Vlădiceni, vestul localității Tomești și sud-estul satului Chicerea. În strategia de dezvoltare a comunei Aroneanu, suprafața afectată de alunecări este estimată la 620 ha, iar eroziunea de adâncime (ravene, ogașe, torenți) la încă 13 ha, cu mențiuni despre sectoare în proximitatea satelor Dorobanț, Rediu Aldei și Aroneanu. În memoriul PUG pentru Ciurea este consemnată o suprafață de 40 ha afectată de alunecări de teren active. Iar în documente locale pentru Țibana apare chiar o cifră pentru ravene: 683 ha „suprafață ravene” (o formă dură de eroziune de adâncime), indicator care explică de ce unele terenuri se comportă ca niște pâlnii la ploi torențiale.

Când pui cap la cap aceste localizări, se conturează un „inel” de vulnerabilitate în zona colinară și periurbană, unde agricultura, infrastructura și construcțiile concurează pe aceiași versanți. Tocmai aici, satelitul devine util, nu doar „interesant”. Sentinel-2, de exemplu, oferă imagini multispectrale cu rezoluție de 10 m, suficient de fină ca să urmărești repetat stresul vegetației și zonele care se degradează sistematic, iar asta poate ghida unde merită făcute analize de sol și lucrări anti-erozionale, nu la întâmplare, ci „cu țintă”. În paralel, baza LAHAMP de la UAIC vorbește despre dimensiunea fenomenului la nivel de județ: 518 evenimente de alunecări de teren în ultimii 100 de ani, adică o istorie suficient de lungă încât să nu fie considerată „accident”, ci tipar.

Dan DIMA