Iașul a ajuns prea aproape de războiul dronelor. Cine ne apără?

* cronologia incidentului de marți - cu drona pătrunsă în județul Iași - ridică întrebări serioase despre cât de repede poate fi neutralizată o asemenea amenințare și, mai ales, despre ce s-ar întâmpla dacă următoarea dronă nu va traversa pur și simplu teritoriul, ci va avea o țintă * Armata ezită să tragă. Și explică: „O dronă lovită cinetic poate continua să se deplaseze în picaj pe o anumită distanță. Punctul exact al prăbușirii este dificil de anticipat. Dacă ținta se află deasupra unei zone populate, există riscul ca ceea ce reprezintă soluția militară să genereze, la rândul său, un pericol pentru civili”... * practic, suntem la mâna hazardului!

S-a trecut o linie roșie. O dronă de tip Shahed a traversat Republica Moldova și a pătruns în spațiul aerian românesc, apropiindu-se periculos de zona Iașului. Timp de zeci de minute, aparatul fără pilot a traversat spațiul aerian al unei țări aflate în afara NATO, apoi a intrat în România, obligând autoritățile să activeze succesiv mecanismele de alertare a populației și să ridice aeronave de luptă.

În jurul orei 16:20, drona ar fi intrat în spațiul aerian al Republicii Moldova, venind dinspre Ucraina. Traiectoria a trecut prin zona transnistreană, apoi spre Bender și Chișinău. La 16:33, ținta aeriană a fost detectată de sistemul de supraveghere radar la vest de Chișinău, deplasându-se spre vest.

Au urmat măsurile de alertare. La 16:37, aparatul a pătruns în spațiul aerian al României, la aproximativ 30 de kilometri sud-est de Iași. Două aeronave F-18 ale Forțelor Aeriene și Spațiale Spaniole, aflate în serviciul de Poliție Aeriană Întărită la Baza 57 Aeriană Mihail Kogălniceanu, au decolat la 16:39.

RO-Alert: „Intrați în case!”

Pentru populație, mesajul a fost unul fără echivoc: intrați în case! RO-Alert a fost transmis succesiv în Iași și nordul județului Vaslui, apoi în Neamț, Suceava și Botoșani.

La 16:48, ținta era raportată la aproximativ 18 kilometri nord de Roman. La 17:02 s-a pierdut contactul radar în zona de limită dintre județele Iași și Botoșani. Opt minute mai târziu, drona a fost reidentificată în spațiul aerian al Republicii Moldova.

La 17:33, starea de alertă aeriană a fost ridicată. Abia la 18:30, autoritățile române au fost informate că drona s-a prăbușit în zona localității Mihăileni Vechi din Republica Moldova, la aproximativ 25 de kilometri de granița cu România.

De această dată, bilanțul a fost cel mai bun posibil: fără victime și fără pagube în România.

Dar problemele abia încep. Pentru că incidentul nu mai poate fi privit doar ca o aventură a unei drone care s-a rătăcit. Este, în contextul războiului din Ucraina, încă un episod care arată cât de aproape de România a ajuns războiul dronelor.

MApN: „Nu orice dronă care intră într-o anumită zonă este doborâtă automat”

Lumea vrea să știe precis cât timp avem la dispoziție pentru a reacționa în cazul în care următoarea dronă va veni pe aceeași rută, dar va avea o țintă în România.

Răspunsul nu este atât de simplu precum „ridicăm avioanele și tragem”. Ministerul Apărării Naționale explică faptul că nu orice dronă care intră într-o anumită zonă este doborâtă automat. Decizia de angajare depinde de traiectorie, evoluția țintei, timpul disponibil pentru reacție, zona în care aceasta se află și riscul pentru populație și infrastructură.

Mai există un paradox teribil: distrugerea dronei nu înseamnă automat dispariția pericolului.

O dronă lovită cinetic poate continua să se deplaseze în picaj pe o anumită distanță. Punctul exact al prăbușirii este dificil de anticipat. Dacă ținta se află deasupra unei zone populate, există riscul ca ceea ce reprezintă soluția militară să genereze, la rândul său, un pericol pentru civili.

Aici apare și problema costurilor. O dronă Shahed poate costa incomparabil mai puțin decât o rachetă de interceptare. Dar prețul dronei nu poate fi criteriul principal. Dacă amenințarea este reală și există riscul unor victime sau distrugeri importante, prioritatea este eliminarea acesteia în condiții de siguranță.

România nu se bazează pe o singură armă

Apărarea este construită pe mai multe straturi: sisteme de supraveghere și avertizare timpurie, sisteme antiaeriene, drone interceptoare, avioane de luptă și elicoptere.

Inclusiv IAR 330 PUMA SOCAT poate avea un rol în anumite scenarii. Dar nici aici lucrurile nu sunt desprinse dintr-un film de război.

De ce nu trage elicopterul pur și simplu cu tunul? Pentru că muniția convențională, neghidată, își continuă traiectoria după ratarea țintei. Proiectilele pot ajunge în localități sau în zone sensibile, iar riscul de victime colaterale ori de producere a unui incident internațional trebuie luat în calcul.

Cu alte cuvinte, fiecare secundă contează, dar fiecare glonț sau rachetă trebuie folosită cu discernământ.

România și-a consolidat dispozitivul de apărare aeriană în contextul războiului din Ucraina. Potrivit MApN, încă din decembrie 2025 au fost adoptate măsuri suplimentare pentru operaționalizarea și angajarea forțelor destinate contracarării amenințărilor aeriene, cu atenție specială pentru estul și sud-estul țării, localități și infrastructura strategică.

Fiecare minut poate deveni critic

Dispozitivul național este completat de forțele aliate aflate în România, iar apărarea aeriană este integrată în sistemul NATO.

Totuși, imaginea de ansamblu este imposibil de ignorat. Republica Moldova poate detecta și urmări astfel de aparate, dar nu dispune de aceeași capacitate militară de neutralizare ca un stat NATO. Astfel, spațiul său aerian poate deveni, în anumite situații, culoarul prin care dronele ajung spre frontiera Alianței.

Iar Iașul se află exact în această ecuație. Un aparat fără pilot poate veni dinspre Ucraina, traversa Moldova, intra în România și, în funcție de traiectorie, ajunge într-o zonă în care fiecare minut devine critic.

Nu este vorba despre panică. Este vorba despre realitatea unei frontiere care nu mai seamănă cu cea de acum câțiva ani.

Războiul din Ucraina a adus dronele rusești la doar câteva zeci de kilometri de orașele României. Iar incidentul recent demonstrează că distanța dintre un conflict regional și spațiul aerian al NATO poate fi măsurată nu în sute de kilometri, ci în minute.

De această dată, drona s-a prăbușit în Republica Moldova. Data viitoare, nimeni nu poate garanta că traiectoria se va termina la fel.

Și aceasta este adevărata miză a noului război aerian: nu dacă România poate vedea o dronă, ci dacă poate decide, în câteva minute, când trebuie să o oprească și cum să o facă fără să transforme amenințarea aeriană într-o tragedie la sol.

Daniel BACIU