* în 2025, patru din cinci locuri de muncă din Iași sunt în servicii * predomină IT, outsourcing, call-centere, retail, transport, sănătate, educație și administrație * industria prelucrătoare și construcțiile însumează împreună mai puțin de 34.000 de salariați * modelul funcționează, dar rămâne vulnerabil pentru că valoarea creată este decisă în afara orașului

În ultimii ani, Iașul s-a transformat structural. Din „oraș universitar”, construit în jurul mediului academic, al spitalelor și al tradiției culturale, a devenit „oraș de birouri”. Nu prin proiect local, nu prin viziune strategică, ci printr-un fenomen extern: companii globale au venit aici pentru că au găsit forță de muncă tânără, calificată și — încă — accesibilă ca preț.

Astăzi, economia Iașului este, în proporție covârșitoare, o economie de servicii. IT-ul oferă prestigiul și salariile mari. Outsourcingul — de la suport tehnic la procesare date — oferă volumul și intrarea rapidă în muncă. Retailul plătește salariile majorității familiilor din oraș. Construcțiile au redesenat peisajul urban, dar nu și structura economică. Iar industria prelucrătoare, odinioară fundament, supraviețuiește sub presiunea automatizării și a relocării.

Cifrele conturează clar profilul orașului. În IT există aproximativ 900–1.100 firme active și între 15.000 și 16.000 angajați. Outsourcingul, deși aparent discret, numără 45–60 de companii mari și medii, cu încă 7.000–10.000 de oameni. Comerțul este uriaș: peste 4.500 firme și cel puțin 32.000 de angajați. Construcțiile se apropie de 3.000 de firme și angajează între 12.000 și 14.000 de persoane. Industria prelucrătoare — fabrici auto, farmaceutice, textile, mobilă sau alimentare — însumează între 550 și 750 firme, cu 20.000–22.500 de salariați, dar trendul este descendent.

Dacă ne uităm la salarii, imaginea este la fel de clară: în Iași, salariul mediu net se situează în jur de 5.300 lei. În București, media trece de 7.000 lei. În Cluj este de peste 6.600 lei. În Timișoara, puțin peste 6.100 lei. Iașul rămâne, economic, pe o treaptă intermediară: mai dezvoltat decât majoritatea țării, dar încă vizibil sub „liga mare” a orașelor cu producție intelectuală proprie și industrie conectată la export.

Iașul nu controlează valoarea pe care o produce

Această dependență de servicii — și mai ales de servicii externalizate — aduce cu sine un risc structural. Iașul nu controlează valoarea pe care o produce. El nu creează produsul, ci îl execută. Nu decide strategia, ci o aplică. Nu stabilește piața, ci o deservește. În outsourcing și call-centere, orașul este punct de operaționalizare, nu de inovație. În IT, cea mai mare parte a companiilor fac dezvoltare la comandă, nu produse proprii. Iar în retail, valoarea pleacă spre lanțul de distribuție, nu rămâne în oraș.

Pe termen scurt, acest model funcționează: orașul are ocupare ridicată, consum, dezvoltare imobiliară, viață urbană intensă. Pe termen lung, însă, modelul este fragil. Când economia locală depinde de deciziile unor sedii din Dublin, Londra, Berlin sau Seattle, stabilitatea orașului devine o chestiune de costuri globale. Dacă mâine alt oraș devine mai ieftin, lanțul se poate muta.

Adevărata miză pentru Iași este trecerea de la execuție la creație. Adică investiție în centre de cercetare, în produse proprii de software, în infrastructură reală — nu doar în birouri și rezidențiale. Universitățile trebuie conectate la economie, nu doar la diplome. Industria trebuie modernizată, nu abandonată. Iar administrația trebuie să înțeleagă că autostrada nu este un moft, ci diferența dintre oraș dependent și oraș competitiv. Pentru moment, Iașul trăiește bine dar nu pe forța lui, ci pe contractele altora.

Dan DIMA