Iașul, sub semnul vigilenței. Două persoane infectate cu virusul West Nile au ajuns la spital

Două cazuri de infecție cu virusul West Nile au fost confirmate în județul Iași, potrivit celui mai recent raport al Institutului Național de Sănătate Publică. Deși cifrele par mici, specialiștii avertizează că prezența virusului arată un risc real de transmitere, mai ales în zonele cu umiditate ridicată și în rândul persoanelor vârstnice. Într-un context în care schimbările climatice favorizează extinderea habitatului țânțarilor, atenția și măsurile de prevenție devin esențiale pentru protejarea sănătății publice. Cele două cazuri plasează regiunea printre zonele cu transmitere confirmată, alături de București, Galați, Brăila, Timiș și alte câteva județe. Deși nu există motive de alarmă, condițiile locale – prezența apelor curgătoare, a zonelor verzi extinse și a gospodăriilor unde se pot forma bălți temporare – favorizează apariția țânțarilor care pot transmite virusul. Cele mai multe persoane afectate la nivel național sunt din categoriile de vârstă 60–79 de ani, ceea ce confirmă vulnerabilitatea crescută a populației vârstnice, inclusiv în comunitățile rurale din jurul Iașului.

La nivel național, au fost raportate 49 de cazuri de infecție cu virusul West Nile, dintre care 41 confirmate și opt probabile. Trei persoane și-au pierdut viața – în județele Brăila, Dâmbovița și Timiș. Majoritatea celor infectați provin din grupa de vârstă 60–79 de ani, însă au fost raportate și cazuri izolate la persoane tinere, inclusiv un pacient între 10 și 19 ani.

Virusul West Nile aparține familiei Flaviviridae și este transmis la om prin înțepătura țânțarilor, în special a speciilor din genul Culex. Păsările reprezintă rezervoarele naturale ale virusului, în timp ce oamenii și animalele sunt gazde accidentale, care nu mai pot transmite boala mai departe. În majoritatea cazurilor, infecția trece neobservată, fără simptome evidente, însă aproximativ 20% dintre persoanele infectate dezvoltă forme ușoare de boală, cu febră, dureri musculare, oboseală și uneori erupții cutanate. În cazuri rare, sub 1% din total, virusul afectează sistemul nervos central și provoacă meningită sau encefalită, mai ales la vârstnici ori la persoane cu un sistem imunitar slăbit.

Diagnosticul se stabilește prin teste de laborator care detectează anticorpii specifici sau prezența virusului în sânge. Nu există un tratament antiviral specific, iar îngrijirea medicală este una de susținere – bazată pe hidratare, odihnă și monitorizarea atentă a simptomelor. În prezent, nu există un vaccin disponibil pentru oameni, ceea ce face ca prevenția să fie singura strategie eficientă de protecție.

Clara DIMA