Iașul, sufocat de procese: mii de oameni cer în instanță casele în care trăiesc de o viață!

Instanțele ieșene sunt la un pas de blocaj, iar motivul nu este un scandal răsunător sau vreun dosar penal cu nume grele, ci o problemă veche, moștenită din alte vremuri: uzucapiunea. Procedura juridică prin care mii de români încearcă să devină, în sfârșit, proprietari cu acte în regulă pe casele și terenurile pe care le folosesc de zeci de ani.

Statisticile sunt clare: România este o țară de proprietari. Avem gospodării, avem pământ, avem clădiri, dar, paradoxal, foarte mulți români nu figurează nicăieri ca proprietari oficiali, deși trăiesc sau muncesc pe acele imobile de generații întregi.

Situația este mai răspândită decât ar crede cineva. Potrivit avocatului Răzvan Popescu, specializat în fond funciar, mii de dosare de uzucapiune sunt înregistrate în prezent pe rolul instanțelor, iar numărul lor rămâne constant încă din anii ’90. „Deși poate părea paradoxal în zilele noastre, în România există încă foarte multe cazuri de cetățeni care, deși folosesc imobile sau terenuri de zeci de ani, nu dețin titluri oficiale de proprietate. Legea le oferă însă o soluție: uzucapiunea sau prescripția achizitivă”, explică avocatul.

Pe scurt, cine dovedește că a stăpânit un bun suficient timp, în condițiile cerute de lege, poate deveni proprietar prin hotărâre judecătorească.

Cele mai multe cazuri își au originea în perioada 1945–1989, când mii de tranzacții imobiliare s-au făcut „pe încredere”, cu chitanțe de mână, fără notar și fără înscriere în cartea funciară.

„Uzucapiunea apare frecvent în cazul persoanelor care au cumpărat imobile sau terenuri în baza unor chitanțe de mână, fără autentificarea actelor”, spune Răzvan Popescu.

La acestea se adaugă succesiuni nedezbătute, unde moștenitorii locuiesc de ani buni în casele părinților sau bunicilor, dar nu au niciun document official, terenuri folosite peste limita din acte, situație extrem de des întâlnită în mediul rural, proprietari dispăruți, care nu mai pot fi identificați, iar bunurile lor sunt folosite de alții de decenii.

Și nu doar titularii inițiali pot cere uzucapiunea. Moștenitorii acestora au același drept, folosindu-se atât de posesia autorilor lor, cât și de propria posesie.

„Legea este strictă, iar instanțele verifică atent fiecare caz. Pentru ca uzucapiunea să fie admisă, trebuie îndeplinite două condiții esențiale, cumulativ: existența unei posesii reale, continue și publice, exercitarea acestei posesii pe termenul prevăzut de lege – de regulă, 30 de ani. Dacă aceste condiții sunt îndeplinite, se poate apela la instanță printr-o cerere de chemare în judecată, formulată, de principiu, împotriva adevăratului proprietar”, explică avocatul.

În cazurile în care proprietarul nu poate fi identificat, procesul se intentă împotriva unității administrativ-teritoriale.

Procedura nu este una simplă. Dosarele de uzucapiune sunt adesea complexe și voluminoase, necesitând înscrisuri (chitanțe de mână, dovezi de plată a impozitelor), martori care să confirme posesia, expertize tehnice pentru identificarea exactă a imobilului. „Legea nu limitează tipul de înscrisuri, dar orice document care dovedește posesia este important, inclusiv plata taxelor sub nume de proprietar”, precizează specialistul.

Mii de dosare, termene aglomerate, expertize costisitoare și povești vechi de zeci de ani transformă uzucapiunea într-un fenomen juridic de masă, care pune presiune tot mai mare pe instanțele din Iași. Daniel BACIU