În sfârşit, o condamnare pentru tăiere ilegală de copaci

 Mihai B. din Horleşti e unul dintre sutele de mii de ţărani care trăiesc de pe azi pe mâine. N-are serviciu, nimeni nu-l angajează, că n-are nicio calificare. Nici el nu se dă în vânt după muncă. Preferă să stea la barul din sat. Singurul lui venit e ajutorul social, dar ăsta se duce într-o singură zi de stat la terasă. Fumează, iar ăsta-i un nărav costisitor. Nu poate „aresta” chiştoace, că, la el în sat nimeni nu face risipă. Îi trebuie bani. Mereu şi nu puţini. Aşa că recurge la tot felul de invenţii, precum cea care i-a colorat cazierul la acest început de an.

Era sfârşit de august, perioadă în care orice sătean cât de cât gospodar are ca principala grijă stocul de lemne pentru iarna ce vine. Preţurile sar, buştenii sunt tot mai căutaţi. Verzi, uscaţi, crăpaţi sau nu, chiar nu mai contează. Lemnul devine valută forte...

Aşa şi-a zis şi Mihai, ochise nişte stejari din pădurea de la marginea satului, s-a gândit că, dacă e a Episcopiei Romano-Catolice din Iaşi, e loc de furat, poate opera în linişte. S-a înşelat.

Planul a fost simplu şi s-a dorit eficient. Clienţi avea buluc, căruţă pentru transport avea, timp era, ştia ce şi de unde să taie. La acel moment, acum doi ani, nu avea niciun venit, nici la „caiet” nu mai putea lua ceva. Singura soluţie era să meargă în codru, să pună la pâmânt copacii şi să-i vândă.

Doar cu toporul, cam greu, prea mult efort, prea mult timp. Cu drujba, altă viaţă Aşa că l-a cooptat în afacere pe cumnatul Vsilică S. Au mers împreună şi au doborât şapte stejari. I-au curăţat de crengi şi i-au tăiat la lungimea căruţei. Să n-aibă probleme cu transportul.

Mihai avea deja pontul, bătuse palma cu un sătean, erau câţiva metri cubi, material suficient pentru a trece iarna. Anchetatorii aveau să stabilească un prejudiciu de minim 3.000 lei.

Totul a fost dat peste cap de către pădurar. Acesta, conştiincios de felul lui, mergea în patrulare în fiecare seară. I-a văzut pe cei doi, dar nu s-a repezit. S-a întors acasă, şi-a luat soţia cu el, ca martor şi producător de probe, au ajuns iar la pădure şi s-au pus pe pândă. Femeia a filmat totul cu telefoul mobil, a făcut şi destule poze. I-au urmărit apoi, foarte discret, pe ţapinari, au văzut unde au dus buştenii, încă un rând de poze şi un film complet al afacerii. Investgaţie reuşită, completă, dosar simplu.

Inculpaţii n-au tărăgănat, au recunoscut din prima, ceea ce i-a ajutat enorm, speţa s-a judecat mult mai repede decât celelalte de acest fel. În fine, prima condamnare după mult timp. Ce-i drept, una cam simbolică. Zece luni cu suspendare. Nici pagubele nu mai trebuie să le plătească. Marcel FLUERARU