La Colegiul Național de Arte „Octav Băncilă” au răsunat primele acorduri ale toamnei

În aerul proaspăt de septembrie, dimineața de ieri a început să capete un farmec aparte la Colegiul Național de Arte „Octav Băncilă” din Iași. O mângâiere blândă a razelor de soare s-a strecurat printre frunzele copacilor din curtea liceului, iar de pe aleea principală, emoțiile elevilor, părinților și profesorilor pluteau în aer asemenea unor note muzicale improvizate la un concert.

Primele semne ale noului an școlar și-au făcut apariția de la primele orele. Părinți care încercau cu multă stângăcie să prindă câte o fotografie „de moment” în fața școlii, adolescenți care se strângeau în grupuri și chicoteau încet, de parcă împărtășeau ultimele secrete de vară, și profesori care, în ciuda formalității afișate, aveau ochii plini de zâmbet. Din când în când, câte un sunet de instrument se auzea vag, ca un preludiu la un concert ce urma să marcheze începutul unui nou capitol. Clădirea școlii părea să vibreze de entuziasmul zilei. Sălile, care până cu o seară înainte erau doar tăcute, acum se pregăteau să fie pline de viață, culoare și sunet. Era ceva aproape poetic în felul în care colegiul se transforma într-o scenă, unde toată lumea, de la boboci la cei mai experimentați artiști, avea un rol bine definit.

Ceremonia de deschidere a anului școlar a avut loc în curtea principală, unde  direcțiunea colegiului a urcat pe scenă cu o eleganță care te făcea să te întrebi dacă nu cumva era o coregrafie bine gândită. Cu un zâmbet cald, au început să vorbească despre tradiția și valoarea artistică a colegiului, despre cum fiecare elev este, în felul său, o operă de artă în devenire. „Astăzi nu este doar despre a începe un nou an de școală. Este despre a continua o poveste a artei, a muzicii, a dansului și a picturii, scrisă de fiecare dintre voi”, așa au anticipat oaspeții începutul discursurilor. Privirile elevilor erau împărțite între emoție, curiozitate și un pic de neliniște. Bobocii de clasa a IX-a, mulți dintre ei cu emoții aproape palpabile, își verificau din când în când uniformele și își priveau colegii noi cu speranța că se vor integra ușor. Cei din clasele terminale, ceva mai relaxați, afișau o atitudine cool, ca niște artiști deja consacrați care se întorc pe scenă pentru un ultim recital.

Cei care cunoșteau bine „Octav Băncilă” știau că acest loc nu este un simplu liceu – este un spațiu unde talentul capătă formă, iar ideile prind aripi. Pe holuri, se auzeau voci pline de entuziasm discutând despre proiecte viitoare, expoziții, spectacole și competiții. Un artist adevărat nu doar că reproduce realitatea, ci o îmbogățește. Fiecare tușă contează, fiecare notă trebuie să aibă suflet. Dar nu doar sunetul muzicii se simțea, ci și ritmul dat de elevii de la Coregrafie.

Festivitatea a fost deschisă de către Orchestra de suflători a colegiului, condusă de către prof. Florin Loghin, care a intonat Imnul de Stat, făcând ca inimile oaspeților să vibreze în acordurile partiturilor, apoi bagheta a revenit oficialilor școlii- directorului Dan Partene, prof. Diana Neacșu, directorul adjunct, și prof. Carmen Răileanu. Cu toții au vorbit despre încredere, educație și drumurile deschise și zidite temeinic prin artă. Aplauzele au apreciat și mesajele oferite de prof. Irina Zamfirescu, reprezentantul Inspectoratului Școlar Județean, dar și pe cele transmise de Inspectoratul Județean de Jandarmi.

Pe măsură ce clipele au trecut și emoțiile s-au stins, agitația din curtea școlii s-a liniștit, însă optimismul și speranța unui nou început au rămas la fel de vii. Elevii și-au îndreptat pașii spre sălile de clasă, lansând în atmosferă promisiunea unui an plin de creativitate, explorare și artă. Desigur, vor urma teme și examene, dar la „Octav Băncilă”, fiecare zi este mai mult decât atât – este o ocazie de a te exprima, de a te descoperi și de a-ți desena propriul drum în lume.

Și, cine știe? Poate peste câțiva ani, printre foștii elevi ai acestei școli vom regăsi din nou nume de mari artiști, dansatori renumiți sau pictori care vor expune în galeriile lumii. Până atunci, însă, rămân cu toții, profesori și elevi deopotrivă, parte dintr-o poveste care abia începe într-un nou an școlar.

Maura ANGHEL