Lectura, un exercițiu facultativ pentru cei mai mulți elevi din Iași

Mulți profesori și bibliotecari din Iași atrag atenția asupra unui tipar îngrijorător: copiii citesc mai rar, mai scurt și mai „cu scop” – pentru școală, pentru un trend, pentru o recomandare virală. În mediul rural, unde accesul la carte e mai scump și mai greu, ruptura se vede și mai dur. Nu e o „criză a cărții”, ci o criză a timpului și a atenției.

România, între statistici reci și un obicei care dispare

România intră în discuția despre lectură cu un handicap clar: Eurostat arată că doar 29,5% dintre români au citit cel puțin o carte în ultimele 12 luni (mult sub media UE). Pe partea de competențe, datele OECD pentru PISA indică faptul că 58% dintre elevii români de 15 ani ating nivelul minim la lectură (nivelul 2), sub media OECD.

Asta înseamnă că problema nu e doar de „chef”, ci și de deprindere: fără exercițiu constant, lectura devine o activitate ocazională, nu un reflex.

Atenția, noua monedă. Cartea pierde la viteză

La Iași, primul vinovat invocat de cei care lucrează cu adolescenți este competiția brutală pentru atenție. În UE, aproape toți tinerii folosesc internetul zilnic, iar atenția se antrenează pe conținut scurt și recompensă rapidă.

Cartea cere exact opusul: să stai, să respiri în ritmul ei, să nu sari după notificări. De aici și cititul „selectiv”: fragmente, rezumate, recenzii video, capitole „care merită”, nu neapărat drumul complet printr-o carte.

Presiunea școlii: lectura devine „ceva de bifat”

A doua presiune vine din școală. Chiar și când există profesori care trag pentru lectură, sistemul ajunge să premieze mai ales rezultate măsurabile, iar lectura devine ușor „ceva de bifat”.

Într-un interviu realizat la Iași, profesorul Emil Munteanu vorbește despre cum „măsura valorii” rămâne performanța și cum ceea ce nu se cuantifică ușor se pierde din priorități. Când literatura devine „materie”, elevul se adaptează: citește utilitar, caută ce se cere, ce se punctează, ce îl ajută să treacă.

Cărțile sunt scumpe. În rural, problema devine una de acces

„Nu trebuie ignorată realitatea economică, mai ales în rural: cărțile sunt scumpe, iar scumpirea recentă le împinge și mai mult în zona de amânare”, a atras atenția Ionuț Barbu, părintele a doi elevi din Iași.

TVA-ul la cărți a crescut de la 5% la 11%, iar editorii au avertizat că efectul se vede direct în prețul final și în cumpărăturile de carte. Când într-o familie cu buget strâns ai de ales între strictul necesar și o carte „în plus”, lectura pierde.

Bibliotecile din rural, poarta îngustă către lectură

În mediul rural, situația se agravează și pentru că biblioteca rămâne, adesea, singura poartă către lectură – dar poarta e îngustă. Un raport al Comisiei Naționale a Bibliotecilor arată un dezechilibru major: deși 60,6% dintre biblioteci funcționează în mediul rural, dețin doar 21,8% din fondul de carte.

În practică, asta înseamnă colecții mai mici, mai lente la înnoire și mai puține titluri „pe gustul” adolescenților. Iar fără noutate, lectura devine pentru mulți copii un muzeu: respectat, dar rar vizitat.

Un ajutor vine din partea donațiilor colective, așa cum au făcut anul trecut elevii Liceului Universității „Alexandru Ioan Cuza”, care au adus un suflu nou fondului de carte din comuna Mironeasa, rămas nereînnoit de mulți ani. Dar astfel de gesturi sunt punctuale.

„E nevoie de mare ajutor cu cărțile. Noi am amenajat o bibliotecă nouă, dar e goală, nu avem cărți de actualitate”, a atras atenția un profesor din satul Frenciugi.

Cărți vechi, lecturi „obligatorii”, plictiseală garantată

Și elevii se plâng că programa clasică nu prea îi atrage. Între „Ion” și „Harry Potter” câștigă detașat al doilea. Între „Baltagul” și „Jurnalul unui puști” nici nu încape comparație.

„Eu am ales o variantă de mijloc – îi las să citească ce vor, dar avem și pauze în care discutăm lecturile obligatorii. Suntem pe falia dintre două lumi și trebuie să câștigăm bătălia cărților, altfel elevii nu fac față la examene”, a recunoscut Adina Popa, cadru didactic la o școală din Iași.

Bibliotecile școlare: există, dar rafturile nu se schimbă

Pe linia bibliotecilor școlare, semnalul e similar: accesul rămâne inegal, iar rețeaua s-a subțiat. În multe școli din județul Iași, mai ales în localități mici, problema nu este că nu există deloc bibliotecă, ci că există una cu fond de carte îmbătrânit, „cu rafturi care nu se mai schimbă”, fără buget dedicat pentru actualizare – exact tipul de scenariu care transformă lectura într-un exercițiu „facultativ”.

Când lectura devine comunitate, se reaprinde

Partea bună e că acolo unde lectura devine comunitate, nu obligație, se reaprinde. În Iași, bibliotecile și proiectele care duc cartea spre copii funcționează tocmai pentru că schimbă întrebarea din „de ce nu citești?” în „ce ți s-ar potrivi acum?”.

Biblioteca Județeană „Gh. Asachi” promovează explicit ideea „Dacă nu poți veni la bibliotecă, vine biblioteca la tine”, cu activități anunțate pentru finalul lui ianuarie 2026.

Concluzie: lectura nu moare, dar trebuie scoasă din „opțional”

Dacă lectura rămâne doar „pentru școală” sau „pentru când ai timp”, ea va fi mereu învinsă de ecran, de oboseală și de program. În Iași și în comunele din județ, miza reală este accesul la carte actuală, biblioteci sprijinite și profesori care reușesc să facă puntea între lectura obligatorie și lectura vie. Clara DIMA