Miercurea cenuşii. Începe Postul Paştelui Catolic

Miercurea Cenuşii este, pentru credincioşii romano-catolici, prima zi a Postului Mare. Sărbătoarea a fost instituită în timpul pontificatului lui Grigore I cel Mare, iar denumirea vine de la obiceiului ca ramurile de salcie (palmier, măslin sau de alt arbore) sfinţite cu ocazia Floriilor de anul trecut, ramuri care au împodobit icoanele şi statuile din casele catolicilor timp de aproape un an, să fie aduse la biserică spre a fi arse. Cenuşa lor se foloseşte la ieşirea de la slujbă, presărându-se pe fruntea credincioşilor, în timp ce preotul spune „Adu-ţi aminte, omule, că din ţărână eşti, şi în ţărână te vei întoarce”, cuvintele pe care Dumnezeu i le-a spus lui Adam cu ocazia izgonirii sale din rai.

Deşi nu este o zi de sărbătoare obligatorie, mulţi oameni nu ar lăsa să treacă această zi fără să ajungă la biserică pentru a fi marcaţi pe frunte cu semnul crucii cu cenuşă.

Practica a fost descrisă în Vechiul Testament, unde Profetul Ieremia cheamă la pocăinţă: „Fiica poporului Meu, încinge-te cu sac şi-ţi presară cenuşă pe cap”.

Thomas Talley, un expert în istoria anului liturgic, afirmă că prima liturgie în care se vorbeşte despre presărarea cenuşii se găseşte într-o carte din anul 960. Înainte de aceasta, cenuşa a fost folosită ca semn de admitere în Ordinul Penitenţilor. În secolul al VI-lea, ritul mozarabic spaniol cerea marcarea frunţii cu cenuşă când se accepta o persoană grav bolnavă în Ordinul Penitenţilor. La începutul secolului al XI-lea, abatele Aelfric nota că există obiceiul ca toţi credincioşii să ia parte la o ceremonie în Miercurea dinaintea Postului, care includea impunerea cenuşii. Spre sfârşitul acelui secol, Papa Urban al II-lea cerea folosirea generală a cenuşii în acea zi.

La început, clericii şi bărbaţii aveau cenuşa presărată pe capete, în timp ce femeilor li se făcea semnul crucii cu cenuşă pe frunte. În cele din urmă însă ritualul folosit pentru femei a ajuns să fie folosit şi pentru bărbaţi.

Ordinul Penitenţilor

Se pare astfel că folosirea cenuşii la începutul Postului Mare este o extindere a folosirii cenuşii la cei care intrau în Ordinul Penitenţilor. Această practică a caracterizat celebrarea Sacramentului Spovezii de-a lungul celei mai mari părţi a primului mileniu din istoria Bisericii. Cei care comiseseră păcate grave şi le mărturiseau Episcopului sau reprezentantului său şi primeau o penitenţă care trebuia îndeplinită într-o perioadă de timp. La final, aceste persoane erau reconciliate de către Episcop printr-o rugăciune de iertare ce se făcea în mijlocul comunităţii.

În perioada în care trebuiau să îşi îndeplinească pedepsele, penitenţii aveau adesea locuri speciale în biserică şi purtau haine specifice, care indicau statutul lor.

Postul Mare este un timp de pocăinţă şi de reînnoire a vieţii, de rugăciune şi de pregătire pentru celebrarea Învierii Domnului. În Miercurea Cenuşii, în bisericile romano-catolice se celebrează un ritual special de binecuvântare a cenuşii, care apoi este presărată pe fruntea credincioşilor ca semn al pocăinţei. „Astăzi, de la ora 18.00, la Catedrala Sfânta Fecioară Maria, Regină se va celebra o Liturghie solemnă, prezidată de episcopul Petru Gherghel, în care se va binecuvânta cenuşa şi se va impune pe capul fiecărui credincios, ca un semn al intrării în Postul Mare”, a spus Adrian Blăjuţă, purtătorul de cuvânt al Diecezei Iaşi. Liturghia este precedată de devoţiunea „Calea Sfintei Cruci”, care va începe la 17.25 şi va fi celebrată de PS Petru Gherghel, episcopul Diecezei Iaşi.

Maura ANGHEL