Republica Moldova rămâne fără păduri!

* cu doar 12% din teritoriu acoperit de păduri, țara se află în coada clasamentului continental, pe locul 37 din 41, într-o statistică ce transformă cifrele într-un semnal de alarmă ecologică

Republica Moldova apare, într-un tablou european al pădurilor, aproape ca o excepție incomodă într-un continent dominat de verzi întinse și ecosisteme forestiere consolidate.

Datele bazate pe Banca Mondială arată un contrast puternic între statele europene: în timp ce Moldova, alături de Irlanda și câteva teritorii cu suprafețe forestiere minime precum Olanda, Malta sau Islanda, rămâne la un nivel redus de împădurire, nordul Europei domină categoric peisajul. Finlanda urcă spectaculos la 74% suprafață forestieră, Suedia la 69%, iar Muntenegru se impune surprinzător cu 62%, conturând o zonă a Europei în care pădurea nu este excepția, ci regula.

România, cu 30% acoperire forestieră, se poziționează la mijlocul clasamentului, pe locul 28, în timp ce state precum Austria, Portugalia sau Bulgaria se mențin într-o zonă relativ echilibrată a raportului dintre dezvoltare și conservarea fondului forestier. Însă diferențele rămân uriașe, ca o hartă ecologică a Europei împărțită între regiuni hiper-împădurite și zone unde pădurea a fost împinsă treptat la marginea teritoriului.

În spatele acestor procente se ascunde însă o realitate mult mai dură: presiunea constantă asupra terenurilor, expansiunea agricolă și urbană, dar și efectele schimbărilor climatice, care transformă pădurile europene într-un ecosistem vulnerabil. Deși ultimele decenii au adus programe de reîmpădurire și o ușoară creștere a suprafețelor forestiere în unele state, specialiștii avertizează că echilibrul rămâne fragil.

Pentru Republica Moldova, cifra de 12% nu este doar o statistică, ci o oglindă a unui deficit structural de mediu, cu implicații directe asupra biodiversității, resurselor de apă și rezilienței climatice.

Iar diferența față de nordul Europei arată nu doar o realitate geografică, ci și una de politici publice și priorități istorice care au modelat radical felul în care arată astăzi harta verde a continentului.