Fără scenă, costume strălucitoare și momente artistice repetate săptămâni întregi, copiii de la Școala Primară Elite au ales să încheie anul școlar așa cum se adunau odinioară oamenii satului: la șezătoare. Cu ac și ață, fire pentru împletit, povești, dansuri și bucate românești, ultima zi de școală s-a transformat într-o lecție despre rădăcini.

O șezătoare în locul serbării obișnuite

La Școala Primară Elite din Iași, finalul anului școlar nu a fost marcat printr-o serbare clasică și nici printr-o ieșire într-un spațiu dedicat exclusiv divertismentului. Elevii au fost invitați să descopere atmosfera unei șezători românești și să participe direct la activități pe care mulți dintre ei nu le mai întâlniseră până atunci.

Școala a transformat ultima întâlnire înaintea vacanței într-o experiență de învățare prin gesturi simple: cusut, croșetat, împletit și confecționarea unor semne de carte decorate cu motive tradiționale.

Copiii au ales modelele, au potrivit firele și au descoperit că un obiect mic, realizat cu răbdare, poate avea o valoare mai mare decât unul cumpărat.

„La început nu reușeam să trec ața prin locul potrivit, dar am încercat din nou. Când am văzut modelul, m-am bucurat pentru că era făcut de mine”, a povestit una dintre eleve. Semnele de carte au atras repede atenția copiilor. Fiecare a putut să își personalizeze lucrarea și să o transforme într-un obiect pe care să îl folosească în timpul lecturilor din vacanță.

„Semnul meu de carte nu seamănă cu al nimănui. Am ales singur modelul și vreau să îl pun în cartea pe care o citesc acum”, a spus unul dintre elevi.

Cusutul și împletitul au devenit lecții despre răbdare

Activitățile practice le-au oferit copiilor ocazia să înțeleagă câtă muncă se ascundea odinioară în spatele lucrurilor folosite zilnic într-o gospodărie. Cusutul și împletitul nu au fost prezentate ca simple meșteșuguri din trecut, ci ca exerciții de atenție, coordonare și perseverență.

„Cel mai mult mi-a plăcut să împletesc. Trebuia să țin bine firele și să nu le încurc. Am greșit de câteva ori, dar apoi am înțeles cum trebuie făcut”, a mărturisit un alt copil.

Prof. înv. Domnica Hudișteanu spune că ideea șezătorii a pornit din dorința de a-i apropia pe elevi de tradiții prin experiențe concrete, nu doar prin lecții sau imagini din manuale. „Am dorit, în primul rând, să îi familiarizăm pe copii cu tradițiile și să îi ajutăm să înțeleagă locul pe care acestea îl au în viața fiecăruia. Am adus în activitățile de învățare și îndeletniciri casnice cu care mulți dintre ei nu mai sunt obișnuiți: cusutul, croșetatul, împletitul sau despănușatul. Poate părea neobișnuit în vremurile noastre, dar fără aceste deprinderi înțelegem mai greu tradițiile și legătura cu propriile rădăcini”, a declarat prof. înv. Domnica Hudișteanu.

Hora și Brașoveanca au completat lecția despre tradiții

Șezătoarea a fost onorată de prezența Alinei Ioneasa, artist popular de la Centrul Cultural „Cella Neamțu” din Ciurea, iar atmosfera de sărbătoare a fost completată de Ansamblul „Moștenire din străbuni”, coordonat de profesorul Cernat. După activitățile de lucru manual, copiii au fost invitați să se prindă în horă. Au urmărit pașii dansatorilor, au învățat mișcările și au încercat să păstreze ritmul Brașovencei.

„Mi-a plăcut că am dansat toți împreună. La început am încurcat pașii, dar ceilalți m-au ajutat și până la urmă am reușit”, a spus unul dintre elevi.

Pentru mulți dintre copii, a fost prima întâlnire directă cu o șezătoare, cu un ansamblu popular și cu dansuri pe care le văzuseră până atunci doar la spectacole sau la televizor.

Sarmale, plăcinte și colaci la masa de sărbătoare

Un asemenea final de an nu putea să se încheie decât în jurul unei mese bogate. Sarmalele, plăcintele, colacii, turtele și nucile au întregit atmosfera și au adus în fața copiilor o parte importantă a ospitalității românești.

Masa nu a fost doar un moment de răsfăț, ci și o continuare a lecției despre comunitate. În satul tradițional, șezătoarea însemna muncă, dar și povești, cântece, voie bună și bucuria de a împărți bucatele cu ceilalți.

Pentru elevii Școlii Primare „Elite", ultimul clopoțel a venit anul acesta cu miros de plăcinte, cu modele cusute cu grijă și pași de horă. În locul unei serbări obișnuite, copiii au primit o experiență prin care tradițiile au coborât din manuale și au devenit lucruri pe care le-au putut atinge, încerca și înțelege. Maura ANGHEL