Monseniorul Anton Lucaci, una dintre vocile marcante ale redacției române de la Radio Vatican, a fost condus pe ultimul drum

Comunitatea catolică din Răchiteni și-a luat rămas-bun astăzi de la unul dintre cei mai cunoscuți fii ai săi. Mons. Anton Lucaci a fost înmormântat în localitatea natală, după ce a murit la Roma, în 21 martie 2026, lăsând în urmă imaginea unui preot discret, cultivat și statornic, care și-a legat numele de Radio Vatican și de misiunea de a transmite, în limba română, mesajele și evenimentele majore ale Bisericii Catolice.

Născut la 11 septembrie 1942, la Răchiteni, Anton Lucaci a fost hirotonit preot în 1968. După primii ani de slujire în Dieceza de Iași, și-a continuat studiile la Roma, în drept canonic, iar mai târziu a devenit una dintre figurile importante ale redacției române de la Radio Vatican, unde a lucrat peste 20 de ani. Pentru numeroși credincioși români, vocea sa a fost una dintre cele care au făcut legătura dintre Vatican și casele lor, într-o perioadă în care informația religioasă în limba română avea o greutate aparte.

Rolul său nu s-a limitat la activitatea de jurnalist și comunicator. Mons. Anton Lucaci a avut și o contribuție importantă în viața Bisericii Catolice din România, inclusiv în cauza de beatificare a episcopului martir Anton Durcovici, unde a fost primul postulator în faza romană a procesului. În acest fel, numele său a rămas legat nu doar de microfonul Radio Vatican, ci și de recuperarea memoriei marilor figuri ale catolicismului românesc.

Pentru slujirea sa de aproape 20 de ani față de Biserică și față de Sfântul Părinte, de la microfonul programului în limba română al Radio Vatican, Monseniorul Anton Lucaci a fost distins cu Crucea Pro Ecclesia et Pontifice, una dintre cele mai înalte distincții ale Sfântului Scaun. Aceasta a fost instituită de papa Leon al XIII-lea la 17 iulie 1888, cu ocazia jubileului său sacerdotal, iar în forma actuală îi reprezintă pe sfinții apostoli Petru și Paul și poartă culorile Vaticanului, alb și galben. Distincția este acordată clericilor și laicilor pentru merite deosebite în slujba Bisericii și a pontifului roman.

Această recunoaștere a sintetizat, de fapt, întreaga sa biografie: o viață trăită fără ostentație, dar în deplină fidelitate față de Biserică. Textele omagiale publicate după moartea sa l-au descris drept „un om al misiunii împlinite”, un preot care a muncit până aproape de ultima zi și care a rămas profund atașat de vocația sa. Cu o zi înainte de a muri, celebrase încă Sfânta Liturghie la Roma, semn al unei slujiri care nu s-a întrerupt decât odată cu sfârșitul vieții.

Tania DAMIAN