Oraș universitar, economie subțire. Firmele ieșite din campusurile Iașului se numără pe degete

* Iașul are universități mari, centre de transfer tehnologic și discurs constant despre inovare * în bilanțurile publice, însă, „firmele născute din universități” rămân rare, iar cele care ajung la venituri constante sunt și mai puține

Iașul și-a construit o vitrină solidă de transfer tehnologic. Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” a anunțat acreditarea Centrului iTransfer ca centru de transfer tehnologic, într-un domeniu direct conectat cu piața (TIC, spațiu, securitate). Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” are Centrul de Cercetare și Transfer Tehnologic POLYTECH, o structură veche, funcțională, cu rol de punte între cercetare și industrie.

În economia reală, însă, Iașul produce puține companii care pot fi legate clar, public și verificabil de universități, iar dintre acestea, nu toate ajung să vândă efectiv pe piață. Când iei criteriul dur – cifra de afaceri – povestea devine scurtă.

Cel mai limpede exemplu local este INTELECTRO IAȘI SRL, prezentată chiar de companie drept „spin-off inovativ” al Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iași. În datele financiare, firma figurează cu cifră de afaceri 486.297 lei și profit net 16.151 lei. E un nivel de business mic, dar e business: venituri, activitate, un minim prag de piață.

Al doilea nume care apare explicit ca „companie spin-off” legată de zona TUIASI este ENEOL-SP SR. În bilanțuri, firma apare cu cifră de afaceri 0 lei. Practic, există juridic, dar nu se vede economic. În aceeași logică a „spin-off-ului ca entitate, nu neapărat ca motor de venituri”, SPIN OFF HYNAMAT SRL apare în datele financiare publice cu cifră de afaceri 0 în 2024 și pierdere netă (în jur de -65.111 lei).

Aceasta este, în esență, radiografia incomodă a Iașului academic atunci când cobori din comunicate în bilanț: poți identifica câteva firme asociate explicit cu „ieșirea din universitate”, dar doar una dintre ele se vede clar cu venituri consistente (chiar dacă mici), iar restul apar ca structuri fragile, în fază de supraviețuire, proiect sau tranziție.

În paralel, Iașul are și firme care lucrează lângă universități, în parteneriate sau pe proiecte, fără să fie „născute” neapărat în campus. Un exemplu este EURO SMART DPO SRL, care apare în spațiul public cu bilanțuri mult mai bune decât „spin-off-urile” în sens strict: în 2024, compania este listată cu cifră de afaceri 600.460 lei și profit net 230.018 lei.

Concluzia care se vede din cifre e simplă: Iașul are infrastructură, dar are încă puține rezultate economice care să poată fi puse pe listă, cu nume și bilanț. Între „transfer tehnologic” ca vitrină și „transfer tehnologic” ca piață există o distanță care, deocamdată, se măsoară în foarte puține firme active și în foarte puține bilanțuri cu venituri. Într-un oraș universitar, adevăratul test nu este numărul de centre, ci câte companii pot trăi din ceea ce iese din laboratoare — iar radiografia de azi arată un ecosistem încă la început.

Dan DIMA