Prinși în capcana mâncării ieftine, ieșenii înghit aditivi pe post de hrană

* în Iași, vânătoarea de promoții împinge în coș produse ieftine, cu termen lung și liste lungi pe etichete * cea mai rapidă probă alimentele pentru ultra-procesate rămâne primul rând din lista de ingrediente, care arată calitatea proastă a produsului

În ultimii ani, cumpărăturile s-au mutat tot mai mult spre „rapid”: livrări din aplicații și comenzi de supermarket, inclusiv în Iași. Glovo listează magazine alimentare cu livrare în oraș, inclusiv hipermarketuri, iar piața de livrări a crescut pe ideea de coș „completat din mers”. Bringo a raportat recent un detaliu relevant: 4 din 5 comenzi conțin produse la reducere, adică exact zona unde „ieftin” bate „ideal”.

În acest context, este clar că ieșenii mănâncă aditivi pe post de produse de calitate, dar prețul bate mereu sănătatea. „Știu că-s ieftine și proaste. Știu că pe etichetă scrie o listă întreagă de E-uri și arome. Dar când iei salariul minim și ai chirie, facturi și copil, nu mai alegi între bio și normal. Alegi între ce mâncăm azi și la ce renunțăm”, spune Ionuț, taximetrist și tată a trei copii. La raft, nu mai contează ce e mai sănătos, ci ce e mai sățios și ieftin.

În prezent, salariul minim brut este 4.050 lei, iar un proiect de hotărâre de guvern prevede majorarea la 4.325 lei de la 1 iulie 2026; asta înseamnă că milioane de oameni își fac calculele lună de lună la diferențe mici, în timp ce prețurile de la raft nu așteaptă.

Eticheta care spune tot

În Uniunea Europeană, ingredientele sunt listate în ordine descrescătoare a cantității: ce apare primul ocupă cea mai mare parte din rețetă. Asta explică de ce, la produsele foarte ieftine, „miezul” rețetei nu e mereu ceea ce sugerează numele de pe ambalaj, ci combinația de baze ieftine (apă, amidon, grăsimi), plus corectori de gust și textură.

Un exemplu concret, ușor de găsit în online-ul marilor retaileri: pateul de porc de 200 g, un produs de buget redus, costă de la 2 la 7 lei. Pe pagina de produs, lista de ingrediente include elemente clasice pentru ultra-procesare – proteină vegetală din soia, amidon, emulgatori, stabilizatori, agent de îngroșare, arome, colorant și conservant (inclusiv nitrit de sodiu). La asemenea produse, „ieftinul” se obține și din rețetă, nu doar din volum.

La fel, în categoria „mâncare în 3 minute”, un pahar de noodles instant la 5 lei poate părea soluția perfectă la final de program, însă eticheta e plină de potențiatori de aromă și aditivi tehnici: E621 apare explicit, alături de alți potențiatori și corectori folosiți pentru gust și stabilitate.

„Sunt chimicale aprobate de UE, deci nu pot face foarte rău”, adaugă Ionuț. Ete adevărat, dar nici nu susțin sănătatea. Aditivii alimentari autorizați în UE sunt evaluați la nivel european, iar codurile „E” sunt modul standardizat de a-i identifica pe etichetă. EFSA explică faptul că aditivii sunt supuși evaluării de siguranță și au condiții de utilizare.

Doar că aprobarea nu înseamnă că o dietă dominată de astfel de produse e o alegere bună pe termen lung. Iar Iașul, cu ritmul lui de oraș mare, studențesc și aglomerat, transformă „mâncarea ieftină și rapidă” într-un reflex zilnic. În final, regula ingredientelor rămâne singura care nu minte: dacă primele rânduri sunt baze ieftine și o listă de aditivi care țin gustul și textura „în picioare”, produsul e, cel mai probabil, mai mult formulă chimică decât hrană.

Clara DIMA