Regiunea Nord-Est, prinsă în capcana șomajului. O treime din tineri nu au loc de muncă

* în spatele cifrelor seci – cea mai mare rată de tineri din UE și un șomaj de peste 26% în rândul celor sub 25 de ani – Regiunea Nord-Est ascunde o realitate dură: o generație blocată între școala abandonată, munci la negru și plecarea definitivă * de la satele din jurul Iașului până la orașul-universitar care își exportă absolvenții, tot mai mulți tineri dispar din câmpul vizual al statului, fără job stabil și fără un traseu real de formare

În hărțile oficiale, Regiunea Nord-Est e o pată de culoare uniformă: unul dintre cele mai sărace teritorii ale Uniunii Europene, cu ocupare scăzută și venituri mici. În spatele acestei pete trăiesc însă tinerii care dau, în fiecare zi, conținut dur titlului de mai sus: o generație pentru care „a deveni adult” înseamnă prea des șomaj, NEET sau joburi fără viitor.

La nivel național, cifrele sunt deja alarmante. În 2023, România a avut cea mai mare pondere de tineri NEET din UE: 19,3% dintre cei între 15 și 29 de ani nu erau nici în muncă, nici în educație, nici în formare, față de o medie europeană de 11,2%. Un raport OECD confirmă aceeași realitate: aproape unul din cinci tineri români este NEET, cu o proporție și mai dură în rândul fetelor, unde rata ajunge la 25%. În 2024, Eurostat notează că pentru tinerii cu educație joasă România atinge un record trist: 34,4% sunt NEET – mai mult de o treime.

 Pe partea de șomaj, povestea nu e mai bună. La final de 2024, România devine țara din UE cu cea mai mare rată a șomajului în rândul tinerilor sub 25 de ani activi pe piața muncii: 26,3%, față de aproximativ 15% media Uniunii. Cu alte cuvinte, dacă iei doar tinerii care caută efectiv de lucru, mai mult de unul din patru nu găsește nimic. Dacă adaugi și pe cei care au dispărut din școli, din registrele de șomaj și din statistici – categoria NEET –, ajungi foarte aproape de propoziția dură din titlu: în Regiunea Nord-Est, o treime din tineri nu au un loc de muncă stabil și nu sunt prinși în niciun traseu real de formare.

Radiografia unei tinereți pierdute

Nord-Estul, cu Iașul drept nod universitar și administrativ, poartă o parte disproporționată din acest diagnostic. Studiile despre piața muncii arată constant regiunea cu una dintre cele mai scăzute rate de ocupare din țară, în special în rural, și cu o prezență puternică a tinerilor NEET. București-Ilfov este astăzi mult sub media națională la NEET, ceea ce înseamnă, prin simplă aritmetică, că restul regiunilor – inclusiv Nord-Estul – trag în sus media României.

 Tradus în viața de zi cu zi, asta arată așa: sate întregi din jurul Iașului în care tinerii părăsesc școala după 8 sau 10 clase și intră direct în munci necalificate; orașe mici în care „oportunitate” înseamnă trei luni la negru, apoi pauză; oameni sub 30 de ani care alternează episoade scurte de muncă sezonieră în străinătate cu perioade lungi de întoarcere acasă, între șomaj și dependență de familia extinsă. Mulți nu mai apar nici în statistici: nu sunt studenți, nu sunt la cursuri, nu mai merg la agențiile de ocupare. Pur și simplu dispar din câmpul vizual al statului.

Iașul, ca centru al regiunii, comprimă toate aceste contradicții. Pe de o parte, produce mii de absolvenți anual – medicină, IT, inginerie, litere –, într-un oraș care arată tot mai mult a „hub” european. Pe de altă parte, o parte consistentă dintre acești tineri părăsește imediat regiunea, atrași de salarii de trei–patru ori mai mari în Vest sau în marile orașe din România. Cei care rămân se împart între câteva enclave relativ bine plătite și o mare masă de joburi precare în call-centere, retail, Horeca, livrări, logistică, uneori în condiții de muncă la limita legii. Oficial sunt „ocupați”. Neoficial, trăiesc de la o lună la alta…

Dan DIMA