Romii Moldovei, trimiși la moarte peste Nistru

* astăzi, 2 august, România și Europa comemorează Holocaustul împotriva romilor * dincolo de tragedia de la Auschwitz-Birkenau, documentele și mărturiile supraviețuitorilor readuc la lumină o istorie petrecută și pe străzile Iașului ori în satele din Moldova

În noaptea de 2 spre 3 august 1944, 2.897 de romi – cei mai mulți femei, copii și bătrâni – au fost uciși în camerele de gazare de la Auschwitz-Birkenau. Erau ultimii prizonieri rămași în sectorul destinat familiilor rome. Parlamentul European estimează că cel puțin 500.000 de romi au fost exterminați în Europa în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Holocaustul romilor nu s-a petrecut însă doar în lagărele naziste. În România, el a însemnat și deportarea unor comunități întregi în Transnistria, din ordinul regimului condus de Ion Antonescu.

Peste 25.000 de oameni, duși dincolo de Nistru

Potrivit Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, autoritățile române au deportat în 1942 peste 25.000 de romi în județele Balta, Golta, Berezovca și Oceacov din Transnistria. Peste 11.000 dintre ei au murit din cauza foametei, frigului, bolilor și condițiilor inumane de trai.  În actele administrației, operațiunea era numită „evacuare”. În realitate, oamenii erau ridicați din case, deposedați de bunuri, urcați în trenuri și transportați într-un teritoriu în care nu aveau locuințe, hrană, haine sau medicamente.

Dosarul unui cizmar de pe strada Dimineții din Iași

Urmele deportărilor din Moldova se regăsesc în volumul documentar „Deportarea în Transnistria a familiilor soldaților romi”, coordonat de cercetătorul Adrian-Nicolae Furtună. Lucrarea reproduce petiții, rapoarte ale poliției și alte documente păstrate în Arhivele Naționale. Unul dintre dosare îl privește pe Petre Țicălău, deportat din Iași împreună cu Elena Sava. În octombrie 1942, unchiul său, Toader Colac, invalid de război și domiciliat pe strada Dimineții, a cerut Ministerului Afacerilor Interne ca cei doi să fie aduși înapoi. În petiție, Toader Colac susținea că nepotul său avea o casă moștenită, lucra ca cizmar și își câștiga cinstit existența. Amintea și că tatăl lui Petre participase la război, iar doi dintre frații acestuia erau mobilizați în Armata Română.

Raportul Poliției din Iași oferea însă o altă versiune. Autoritățile afirmau că Petre Țicălău practica meseria de cizmar doar ocazional, nu avea casă proprie și fusese deportat pentru că nu ar fi avut o ocupație stabilă. Cu toate acestea, același raport dădea aviz favorabil repatrierii lui și a Elenei Sava, deoarece avea doi frați mobilizați și era nepotul unui invalid de război.

Copiii din Pietriș, urcați în tren la Huși

O altă mărturie a tragediei vine din satul Pietriș, comuna Dolhești, județul Iași. În cadrul cercetărilor dedicate Holocaustului romilor au fost înregistrate poveștile unor femei din comunitatea locală de ursari, deportate când erau copii sau foarte tinere.

Relatările publicate în proiectul documentar „Samudaripen – Holocaustul romilor” arată că oamenii din Pietriș au fost duși mai întâi la Huși, apoi urcați în tren și transportați la Covalevca, în județul Oceacov din Transnistria. Printre supraviețuitoarele intervievate s-a numărat Dura Lențica, care a povestit despre foame, moarte și întoarcerea acasă după deportare.  În Transnistria, deportații au locuit în spații improvizate, fără hrană suficientă și fără protecție împotriva frigului. Bolile se răspândeau rapid, iar morții erau îngropați în grabă sau rămâneau fără mormânt.

Cei care au supraviețuit s-au întors în Moldova fără bunurile, animalele și gospodăriile lăsate în urmă. Mulți și-au purtat amintirile în tăcere timp de zeci de ani.

La Botoșani, 77 de oameni au fost trecuți pe liste

Un studiu documentar publicat de Institutul „Elie Wiesel” arată că, în septembrie 1942, autoritățile din orașul Botoșani au deportat 77 de romi. După plecarea lor, alți 226 de romi mai rămăseseră în oraș. Printre cei vizați se aflau muzicanți, fierari și oameni care aveau ocupații stabile. Listele erau întocmite de poliție și jandarmerie, verificate de administrația locală și transformate apoi în convoaie spre Transnistria. În spatele fiecărei poziții din tabel se afla însă o familie smulsă din comunitatea sa.

La peste opt decenii de la deportări, Holocaustul romilor rămâne una dintre cele mai puțin cunoscute tragedii ale istoriei României. Ziua de 2 august nu amintește doar de victimele ucise la Auschwitz-Birkenau, ci și de familiile din Iași și din Moldova pe care propriul stat le-a ridicat din case și le-a trimis dincolo de Nistru. Unele s-au întors. Altele au rămas fără mormânt. Iar numele lor mai pot fi găsite doar în dosarele administrației care le-a transformat tragedia într-o simplă procedură.

Clara DIMA