Școala de după școală. Copiii ieșenilor sunt captivi între ore, meditații și oboseală cronică

* la Iași, tot mai mulți copii duc o viață care nu mai seamănă deloc cu copilăria * după orele de la clasă urmează afterschool, meditații, sport sau tot felul de alte activități cum ar fi balet, gimnastică, pian, șah * părinții cred că le oferă un avantaj, dar în realitate, îi împing spre epuizare timpurie și un creier care nu se mai odihnește niciodată

La prânz, curțile școlilor din Iași se golesc repede. Copiii ies cu ghiozdanele în spate, dar nu merg acasă. Mașinile îi așteaptă să-i ducă mai departe — la „școala de după școală”. Un loc unde continuă să scrie, să calculeze, să învețe. La doar 8 sau 10 ani, mulți dintre ei au zile de 10 ore, trecând printr-un maraton educațional care le lasă prea puțin loc pentru copilărie. „Terminăm la 12:00. O duc la afterschool până la 17:00, apoi are balet. Ajungem acasă pe la 19:00. E obosită, dar altfel nu se poate”, spune Alina Popa, o mamă din Copou, cu vocea între vinovăție și resemnare.

Cursa pentru performanță începe în clasa întâi

În Iași, oraș universitar și simbol al excelenței academice, presiunea performanței începe devreme. „Toți fac meditații. Dacă nu îi ducem și noi, rămân în urmă”, spune un tată cu doi copii la gimnaziu. Astfel, școala de stat devine doar prima etapă dintr-un sistem paralel: după ore urmează teme, apoi meditații, apoi „dezvoltare personală” sau cursuri de limbi străine. Copiii învață să repete, nu să gândească; să performeze, nu să respire.

Specialiștii avertizează că lipsa timpului liber distruge echilibrul mental. „Un creier în alertă permanentă nu mai învață eficient. El doar reacționează. Copiii ajung la oboseală cronică, anxietate și lipsă de motivație”, explică psihologul ieșean Andra Țugui. În locul somnului de prânz și al jocului liber, copiii bifează activități. În locul visării, fac exerciții de logică. În locul tăcerii, răspund la întrebări. „Dacă eu aș fi ministrul Educației pentru o zi, aș scoate toate culegerile, toate examenele, toate competițiile. Copiii nu mai au timp de nimic”, spune Ioana Condrea, un cadru didactic din Iași.

Părinți extenuați, copii extenuați

Mulți părinți nu-și dau seama că repeta același tipar de epuizare. „Noi suntem la muncă până seara. E mai bine să fie ocupați decât singuri în fața ecranelor”, spune o mamă din Tătărași.
Dar în această alegere aparent pragmatică se ascunde o fractură: părinții muncesc prea mult pentru a le oferi copiilor totul, iar copiii muncesc prea mult ca să nu-i dezamăgească. Rezultatul? Două generații care nu se mai întâlnesc decât în drum spre somn. „Uneori adoarme cu creionul în mână”, spune o bunică despre nepoata ei de 9 ani. „Zice că visează că e la școală și că n-a terminat tema”.
Imaginea este tulburător de comună: copii care clipesc în loc să viseze, care trăiesc cu mintea mereu aprinsă, ca o lumină de veghe.
Copilăria lor nu se mai trăiește – doar se programează.

Iașul, la multe alte orașe, riscă să devină o comunitate a copiilor extenuați. O generație crescută pentru performanță, dar care nu știe să se oprească. Școala de după școală nu mai e doar o soluție. A devenit simptomul unei societăți care confundă efortul cu valoarea și competiția cu iubirea. Copiii nu mai au nevoie de încă o oră de meditații. Au nevoie de o oră de libertate.

Teona SOARE