Școala pierde teren: antreprenoriatul devine „visul” principal

Un semnal de alarmă cutremurător vine din rândul elevilor: generația care ar trebui să construiască viitorul României îl privește cu teamă, neîncredere și, tot mai des, cu dorința de a ocoli școala în favoarea banilor rapizi.

Datele publicate de Salvați Copiii România, în parteneriat cu Centrul Municipiului București de Resurse și Asistență Educațională și centrele județene din Iași, Cluj-Napoca și Târgu Mureș, conturează o realitate care nu mai poate fi ignorată.

Mai puțin de jumătate dintre elevii care se pregătesc pentru examenele decisive – Evaluarea Națională sau Bacalaureatul – spun că sunt optimiști în privința carierei. Restul? Oscilează între incertitudine și pesimism. Și nu este doar o stare de spirit. Este simptomul unui sistem care nu mai reușește să ofere direcție.

Într-o răsturnare de paradigmă, aproape 40% dintre elevi spun că ar prefera să își deschidă o afacere, în timp ce doar 22% mai văd continuarea studiilor ca pe o prioritate.

Mesajul este brutal: pentru tot mai mulți tineri, școala nu mai este drumul sigur către succes. Cea mai mare piedică în alegerea unui drum profesional nu este lipsa oportunităților, ci teama de eșec.

Peste trei din cinci elevi recunosc acest lucru. În spatele acestei frici stau alte două umbre majore: nesiguranța legată de viitor și lipsa informațiilor clare despre opțiuni. Cu alte cuvinte, elevii navighează într-un labirint fără hartă.

Surprinzător – sau poate nu – profesorii nu mai sunt principala sursă de orientare.

Pe primul loc se află părinții, urmați de aplicațiile digitale. Abia apoi vin profesorii și, la coada clasamentului, consilierii școlari.

Este o schimbare majoră de autoritate: educația formală pierde teren în fața influenței familiale și a tehnologiei.

Banii, înaintea educației

Dacă ar avea bani, elevii ar investi mai întâi în lucruri „vizibile” – casă, mașină. Afacerile vin pe locul doi. Educația? Abia pe locul trei.

Și mai îngrijorător: mai mulți elevi ar da bani pe haine decât pe călătorii, iar jocurile de noroc depășesc, chiar dacă marginal, interesul pentru cărți. Este imaginea unei generații orientate spre consum rapid, nu spre dezvoltare pe termen lung.

Oficial, peste jumătate dintre elevi spun că sunt mulțumiți de modul în care școala îi pregătește.

Dar realitatea din spatele cifrei este mai nuanțată: liceenii – cei mai aproape de piața muncii – sunt semnificativ mai nemulțumiți. Cu cât se apropie momentul deciziilor reale, cu atât încrederea în sistem scade.

În atare condiții, România nu se confruntă doar cu o criză a educației. Se confruntă cu o criză de încredere a tinerilor în propriul lor viitor. Carmen DEACONU