Școlile din Iași nu pregătesc elevii pentru viață. Competențele esențiale care lipsesc din educația reală

* elevii din Iași trec prin școală cu note, teste și examene, dar prea puțin antrenați pentru lucrurile concrete ale vieții: cum să învețe eficient, cum să gândească critic, cum să-și gestioneze emoțiile, cum să reacționeze într-o urgență sau cum să înțeleagă banii * deși legea și noile documente curriculare pomenesc aceste teme, ele nu ajung să fie predate coerent, constant și serios în programa reală, ci rămân împinse spre dirigenție, opționale sau inițiative izolate

În teorie, școala românească știe foarte bine ce ar trebui să formeze. Legea învățământului preuniversitar spune clar că planurile-cadru și programele școlare trebuie să includă teme precum educația pentru sănătate, noțiuni de prim ajutor, educația financiară, gândirea critică, dezvoltarea personală, educația juridică sau educația pentru alimentație sănătoasă. Numai că, între ceea ce apare în documente și ceea ce ajunge efectiv în clasă, există o ruptură vizibilă.

În școlile din Iași, la fel ca în restul țării, aceste competențe nu funcționează ca un nucleu dur al formării elevului. Nu există, în trunchiul comun, o disciplină puternică și continuă în care copilul să învețe, etapizat, cum să ia decizii bune, cum să recunoască manipularea, cum să facă buget personal, cum să acorde primul ajutor sau cum să gestioneze stresul. Documentele puse în dezbatere de Ministerul Educației arată că aceste teme sunt împrăștiate între biologie, sport, TIC, economie și consiliere. Asta înseamnă că ele depind prea mult de context, de profesor și de școală, nu de o obligație curriculară solidă.

Faptul că statul a ajuns să propună, separat, opționale precum „Managementul emoțiilor”, „Educație incluzivă și dezvoltarea gândirii critice” sau „Strategii metacognitive” spune mult despre golul din programa de bază. Ceea ce este esențial pentru viață ajunge să fie facultativ. Iar ceea ce este facultativ nu ajunge niciodată, în mod egal, la toți copiii. Un elev poate avea acces la astfel de conținuturi, altul poate termina școala fără să le fi întâlnit serios niciodată.

„Prof. univ. dr. Mircea Miclea vorbește de ani buni despre patru metacompetențe fără de care școala rămâne incompletă: autonomia, autodisciplina, gândirea de tip designer și mentalitatea antreprenorială. În intervenții mai recente, el a adăugat o idee-cheie pentru viitorul dominat de tehnologie: elevii trebuie să știe să pună întrebări bune, nu doar să caute răspunsuri rapide.  Eu aș completa tabloul cu alte două competențe decisive: învățarea și reziliența, care nu este un talent cu care te naști, ci o abilitate care trebuie cunoscută, învățată și antrenată zilnic. Copiii trec prin dificultăți, eșecuri, presiune și disconfort, dar școala nu îi duce suficient prin profunzimea acestor experiențe pentru a-i învăța cum să le gestioneze și cum să crească din ele. Este, de fapt, una dintre cele mai dure vulnerabilități ale educației actuale: vorbește despre performanță, dar pregătește prea puțin pentru viața reală”, a atras atenția prof. dr. Liliana Romaniuc, expert în educație.

Raportul Comisiei Europene privind educația arată că România rămâne cu un deficit sever de competențe de bază: 48,6% dintre adolescenții de 15 ani nu ating nivelul minim la matematică, 41,7% la lectură și 44% la științe. Când aproape jumătate dintre elevi nu stăpânesc bine fundamentul, devine și mai greu să construiești peste el autonomie, discernământ, adaptabilitate și competențe reale de viață.

Teona SOARE