Sfânta Blandina de la Iași. Prima prăznuire după canonizare

Iașul are, din acest an, o nouă zi de mare însemnătate în calendarul său spiritual. Pe 24 mai este prăznuită Sfânta Mărturisitoare Blandina de la Iași, cunoscută de credincioși drept Mama Blandina, învățătoarea care a supraviețuit deportării în Siberia și care și-a trăit ultimii ani lângă Catedrala Mitropolitană, în rugăciune, discreție și ajutorarea celor aflați în nevoie.

Momentul vine la numai o săptămână după proclamarea locală a canonizării, desfășurată pe 17 mai 2026, la Catedrala Mitropolitană din Iași, la finalul Sfintei Liturghii. Cu o zi înainte, pe 16 mai, a fost săvârșită slujba Privegherii, evenimentul adunând la Iași credincioși pentru una dintre cele mai importante proclamări locale ale anului bisericesc.

Cine a fost Sfânta Blandina de la Iași

Blandina Gobjilă s-a născut la 24 februarie 1906, în Basarabia, într-o familie de preot. A primit o educație religioasă și intelectuală solidă, iar mai târziu a devenit învățătoare. În 1926 s-a căsătorit cu inginerul Gheorghe Gobjilă, împreună cu care a avut un fiu, Vladislav.

Viața ei a fost frântă de istorie. După ocuparea sovietică a Basarabiei, familia a trecut prin calvarul deportării în Siberia. Sursele bisericești consemnează 15 ani de suferință, între 1941 și 1956, perioadă care a transformat-o într-o mărturisitoare a credinței în vremuri de prigoană.

După eliberare, a ajuns în România, iar în cele din urmă la Iași. Aici, viața ei s-a legat de Catedrala Mitropolitană și de evlavia față de Sfânta Cuvioasă Parascheva. A trăit simplu, retras, dar puternic prin credință, fiind cunoscută pentru rugăciune, transcrierea de acatiste și grija față de cei aflați în suferință.

De ce contează această zi pentru Iași

Prăznuirea din 24 mai este importantă nu doar pentru viața religioasă, ci și pentru memoria orașului. Sfânta Blandina nu este o figură îndepărtată din Evul Mediu, ci o femeie a secolului XX, trecută prin deportare, sărăcie, respingere familială și singurătate. A murit la Iași, pe 24 mai 1971, iar mormântul ei din Cimitirul „Eternitatea” a devenit loc de pelerinaj.

Canonizarea ei a fost aprobată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința din 1 iulie 2025, împreună cu alte 15 femei cu viață sfântă: mucenițe, monahii, soții de domnitori, mame de sfinți și mărturisitoare. Proclamarea generală a avut loc la Catedrala Patriarhală din București, pe 6 februarie 2026.

Pentru Arhiepiscopia Iașilor, Sfânta Blandina este una dintre cele șase sfinte propuse spre canonizare din această zonă, alături de Sfânta Cuvioasă Mavra de pe Ceahlău, Sfânta Olimpiada din Fărcașa, Sfânta Nazaria de la Văratec, Sfânta Olimpiada de la Văratec și Sfânta Cuvioasă Elisabeta Brâncoveanu.

O sfântă a deportării, a răbdării și a Iașului discret

Povestea Sfintei Blandina are forță tocmai pentru că nu vorbește despre putere, funcții sau vizibilitate, ci despre rezistență interioară. A fost învățătoare, mamă, deportată, femeie rămasă fără sprijin și, în cele din urmă, una dintre prezențele discrete ale Iașului duhovnicesc.

Într-o epocă în care istoria recentă este adesea redusă la statistici, biografia ei pune un chip concret pe suferința deportaților basarabeni. Cei 15 ani petrecuți în Siberia nu au fost doar o traumă personală, ci parte a unei istorii mai mari, în care familii întregi au fost smulse din case, dezrădăcinate și obligate să supraviețuiască departe de locurile natale.

La Iași, Mama Blandina a devenit cunoscută nu prin discursuri, ci prin felul în care a trăit. A rămas aproape de Catedrală, de rugăciune și de oamenii simpli. De aceea, canonizarea ei este citită astăzi și ca o recuperare a unei memorii: memoria femeilor care au dus credința mai departe fără zgomot, fără instituții, fără protecție, dar cu o forță greu de măsurat.

24 mai, zi de pomenire în calendar

Sfânta Mărturisitoare Blandina de la Iași este cinstită în fiecare an pe 24 mai, ziua trecerii sale la Domnul. În 2026, prăznuirea capătă o semnificație aparte: este primul 24 mai după proclamarea generală din februarie și după proclamarea locală de la Iași, din 17 mai.

Pentru credincioși, ziua este un prilej de rugăciune. Pentru Iași, este și o zi de recunoaștere a unei figuri care leagă Basarabia, Siberia deportării și Catedrala Mitropolitană într-o singură biografie de suferință și lumină.

Sfânta Blandina de la Iași intră astfel în memoria publică a orașului nu ca un nume festiv, ci ca o mărturie: sfințenia poate apărea și în secolul XX, în mijlocul prigoanei, al exilului, al pierderilor și al unei vieți trăite în tăcere. Clara DIMA