Străzile de pământ ale Iașului: rușinea ascunsă la câteva minute de centru

Deși Iașul se prezintă drept capitală culturală, oraș universitar și pol regional de dezvoltare, realitatea din teren lovește brutal orice discurs oficial. La doar câteva minute de mers pe jos de centrul orașului, în anul 2026, există încă străzi de pământ. Nu la periferii îndepărtate, nu în zone recent dezvoltate, ci în cartiere locuite de ani buni, unde oamenii plătesc aceleași taxe și impozite ca orice alt ieșean.

Odată cu topirea zăpezii, imaginile apărute pe rețelele de socializare au reaprins furia locuitorilor. Drumuri transformate în mlaștini, trotuare inexistente, noroi până la glezne și acces aproape imposibil pentru părinți, copii sau persoane în vârstă. Pentru mulți, fiecare ieșire din casă devine o adevărată probă de supraviețuire urbană.

Un ieșean revoltat a sintetizat perfect starea generală într-o postare devenită virală: „Hai la taxe și impozite, stradă din buricul Iașului, la cinci minute de mers pe jos… mulțumim Primăriei pentru investiții! Să vină ei să-și ducă copiii pe jos la școală și după să nu înjure…”

Mesajul a aprins instantaneu secțiunea de comentarii. Zeci de oameni au confirmat că situația nu este un caz izolat, ci un fenomen răspândit în tot orașul.

„Unde? Și la mine în cartierul Crucea Roșie este la fel!”, „Exact așa e pe strada Poienilor. Mulțumim, Primăria Iași!”, „Seamănă cu strada Izbânzii dinspre Bojdeuca! Tot orașul parcă e bombardat!”, „Așa este și pe stradela Valea Adâncă!”, „Străzile Văleni și Viorelelor, Galata… dezastru!”, „Fix așa și pe Podișului!”, „La fel pe Nicolae Zamfirescu și Iftimie Bârleanu!”… Lista pare fără sfârșit.

În timp ce în prezentări oficiale se vorbește despre smart city, mobilitate urbană și investiții strategice, o parte a Iașului rămâne blocată într-o realitate care amintește mai degrabă de anii ’90. Ambulanțele ajung greu, mașinile se afundă, iar copiii merg la școală prin noroi, cu încălțămintea distrusă înainte să ajungă în clasă.

Frustrarea oamenilor nu vine doar din disconfort, ci din sentimentul abandonului. Ei spun că au făcut sesizări ani la rând, că au primit promisiuni, planuri și explicații tehnice, însă asfaltul nu a mai ajuns niciodată.

Până când utilajele vor apărea cu adevărat, fiecare ploaie și fiecare dezgheț vor transforma aceste străzi într-un simbol al contrastului uriaș dintre imaginea oficială a Iașului și realitatea trăită zilnic de locuitorii săi. Un oraș care visează la viitor, dar care, pe alocuri, încă nu a ieșit din noroi. Carmen DEACONU