Studenții aduc Iașului sute de milioane de lei. Educația, cel mai stabil „export” al orașului

* Iașul nu exportă doar servicii, ci și educație * orașul atrage anual zeci de mii de studenți, iar banii lor se transformă în chirii, transport, mâncare și consum * raportat la „coșul minim” estimat de organizațiile studențești la nivel național, rezultă un impact de aproape 970 milioane lei într-un an universitar de 9 luni, o economie repetitivă, predictibilă, care pornește în fiecare toamnă

În Iași, începutul de an universitar se vede mai întâi în piață: anunțurile de închirieri se subțiază, prețurile se întăresc, iar cartierele din jurul campusurilor intră în regim de „sezon”. Abia după aceea se vede în amfiteatre. Orașul funcționează ca o platformă de găzduire a unui flux uriaș de oameni care vin pentru diplome, dar plătesc, lună de lună, pentru viață: locuire, masă, transport, mici servicii, recreere.

Dimensiunea fenomenului e vizibilă chiar în cifrele instituțiilor. Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” vorbește despre peste 25.000 de studenți. La UMF „Grigore T. Popa”, componenta internațională – adică „exportul” în sens clasic, cu bani veniți din afara României – a ajuns la 2.976 de studenți internaționali. În aceeași economie intră și studenții Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” (TUIASI), cu 13.184 de studenți înscriși, cei ai Universității de Științele Vieții „Ion Ionescu de la Brad”, cu peste 4.000 de studenți, precum și comunitatea Universității Naționale de Arte „George Enescu”, cu peste 1.600 de studenți. Pe lângă marile universități de stat, Iașul este alimentat anual și de universitățile private acreditate din oraș, care adaugă propriul flux de studenți și consum în aceeași ecuație.

Raportat la „coșul minim” estimat de organizațiile studențești la nivel național, rezultă un impact de aproape 970 milioane lei într-un an universitar de 9 luni, o economie repetitivă, predictibilă, care pornește în fiecare toamnă. Calculul folosește coșul minim de 2.027,99 lei/lună și un minim de 53.000 de studenți.

Unde sunt banii?
În primul rând, în chirii. Ca reper, platformele imobiliare indică pentru Iași un preț mediu de 315 euro pentru garsonierele de închiriat, un tip de locuință care devine „moneda” de bază a orașului studențesc. Apoi, în transport: grila CTP arată un abonament urban unic 30 zile la 65 lei în zona de tarife reduse (50%), un detaliu util ca să înțelegi cum se adună cheltuiala lunară la scară mare.

Exportul educațional nu se oprește la consum. La UMF, taxele în valută pentru anul universitar sunt de 8.500 euro/an la Medicină și Medicină Dentară și de 7.500 euro/an la Farmacie (cu alte programe la alte niveluri). Asta înseamnă că o parte din „economia studențească” nu e doar redistribuire internă (bani românești cheltuiți în Iași), ci bani atrași din afară pentru un serviciu local – exact definiția unui export.

Pe fundal, conectivitatea orașului crește odată cu acest rol universitar. În 2025, Aeroportul Iași a trecut de 2.244.156 pasageri, ceea ce arată un oraș care se mișcă intens și internaționalizează trafic și mobilitate. Nu toți pasagerii sunt studenți, dar într-un centru universitar cu mii de internaționali, astfel de indicatori devin parte din aceeași poveste.

În final, miza nu mai e dacă Iașul e „oraș universitar”. căci este. Miza e cum administrează această economie stabilă: locuire accesibilă, transport funcțional, servicii publice dimensionate pentru valurile din septembrie–octombrie și pentru un oraș care, practic, își „reînnoiește” populația în fiecare an universitar. Pentru că, în spatele diplomelor, Iașul are deja un export pe care nu-l trece în bilanțuri: studenții. Dan DIMA