Studenții din Iași, prinși între chirii scumpe și salarii mici. Peste jumătate din buget vine din muncă

* un raport european arată că veniturile din muncă reprezintă mai mult de 50% din bugetul lunar al studenților români * în Iași, unde costurile de trai cresc constant, iar joburile part-time rămân slab plătite, tinerii sunt forțați să jongleze între supraviețuire financiară și performanță academică

Universitățile din Iași atrag anual zeci de mii de studenți, dar realitatea din spatele vieții academice e mult mai puțin idilică decât afișele de promovare. Conform raportului EUROSTUDENT VI, peste jumătate din bugetul lunar al studenților români provine din muncă. Nu din burse, nu din sprijin familial, ci din ore lungi petrecute în joburi prost plătite, care le erodează energia și timpul necesar studiului.

În capitala Moldovei, această statistică capătă contur dur. Chiriile cresc vertiginos la fiecare început de an universitar, ajungând să concureze cu prețurile din marile orașe vestice. Căminele rămân supraaglomerate și adesea insalubre, iar alternativa de pe piața liberă devine un lux pe care mulți nu și-l permit. Rezultatul? Tinerii sunt obligați să caute joburi part-time în retail, horeca sau centre de suport clienți, unde salariile rareori depășesc pragul minim.

Astfel, un casier într-un supermarket câștigă între 2.300 și 2.600 lei net pe lună, iar dacă lucrează part-time abia ajunge la 1.200–1.400 lei. În horeca, un chelner sau barista se încadrează la 2.000–2.500 lei, plus bacșișuri incerte. În call-center, unde lucrează o bună parte dintre studenții ieșeni, veniturile sunt între 2.000 și 2.400 lei, dar cu presiunea target-urilor și ture de noapte. Alte variante, precum joburile de promoter, aduc doar 15–20 lei pe oră (circa 1.200 lei/lună), iar livrările prin platforme de tip Glovo sau Bolt pot genera 1.800–3.000 lei, însă cu cheltuieli ascunse pentru benzină sau întreținerea bicicletei.

Această dependență de venituri externe universității ridică o întrebare incomodă: mai sunt studenții din Iași cu adevărat „studenți” sau devin, de fapt, angajați care studiază în timpul liber? Presiunea de a-și acoperi cheltuielile lunare mută accentul de pe performanța academică pe supraviețuire economică. Eseurile, examenele și laboratoarele sunt adesea sacrificate pentru orele de muncă, iar visul unei cariere clădite pe excelență se transformă într-o cursă de anduranță între casieria supermarketului și amfiteatrul universitar.

Paradoxul e cu atât mai mare cu cât România, comparativ cu alte state europene, alocă printre cele mai mici resurse pentru sprijinul studenților. Bursele sunt insuficiente și rareori corelate cu costurile reale ale vieții într-un oraș universitar. În timp ce în vest studiile sunt sprijinite de sisteme complexe de suport, la Iași – un pol universitar de tradiție – se mizează pe rezistența și sacrificiul tinerilor.

Pe termen lung, efectele sunt devastatoare. O generație de studenți obosiți și epuizați riscă să ajungă pe piața muncii fără competențele pe care universitățile pretind că le oferă. Într-un oraș care se dorește „hub educațional” și „capitală culturală”, adevărata întrebare rămâne: cât valorează diploma, dacă drumul spre ea este plătit cu sănătate, stres și compromisuri?