Sute de copii dispar din școală, iar mii rămân semianalfabeți

* înainte să ajungă la facultate sau pe piața muncii, o parte din capitalul uman al Iașului se pierde * este vorba despre elevii care abandonează școala și despre cei care rămân semianalfabeți * nu mai vorbim doar despre o dramă socială, ci despre o avarie economică directă

Când ministrul Economiei spune că România pierde „aproape jumătate din capitalul uman” dacă aduni abandonul școlar și analfabetismul funcțional, afirmația pare brutală. Numai că, în Iași, cifrele locale îi dau o greutate greu de ignorat. În anul școlar 2024–2025, Inspectoratul Școlar Județean Iași a raportat 325 de cazuri de abandon în primar, gimnaziu și profesional. Dintre acestea, 263 au fost în rural și doar 62 în urban. Cu alte cuvinte, județul pierde elevi exact acolo unde ar avea cea mai mare nevoie să-i țină în sistem: în zonele deja fragile.

Și mai grav este că pierderea nu se oprește la copiii care pleacă. O parte importantă rămâne în școală, dar nu acumulează competențele de bază. La simularea Evaluării Naționale din martie 2025, în județul Iași, doar 42,01% dintre elevi au obținut cel puțin nota 5 la Matematică. În rural, prăbușirea este și mai dură: numai 19,69% au trecut pragul de 5 la această probă. La Limba română, situația a fost mai bună, dar tot dezechilibrată: 64,87% au luat minimum 5 la nivelul județului, însă în rural procentul a fost de doar 45,98%. Aici se vede fisura adevărată: nu doar abandon, ci și școală făcută degeaba.

În paralel, datele OECD pentru testele PISA arată că în România doar 51% dintre elevii de 15 ani ating nivelul minim de competență la matematică, 58% la lectură și 56% la științe. Restul sunt, practic, tineri care merg spre viața adultă cu instrumente insuficiente pentru muncă, adaptare și productivitate.

Adevărul incomod este că Iașul trăiește din două povești paralele. Una este povestea orașului universitar, a corporațiilor, a medicinei, a IT-ului, a discursului despre competitivitate. Cealaltă este povestea județului real, în care sute de copii ies din școală, iar alții ajung în clasa a VIII-a fără să știe să citească prea bine sau să socotească. Între cele două, diferența nu este doar educațională. Este diferența dintre o economie care crește și una care își consumă singură baza de recrutare.

În teorie, județul încearcă să repare problema: în 2024–2025, în Iași erau în derulare 97 de proiecte din Programul Național de Reducere a Abandonului Școlar, cu o valoare totală de 87,74 milioane lei, dedicate reducerii abandonului școlar. Dar cifrele arată că banii încă nu au închis ruptura. Iar până când ruptura nu se închide, orice discurs despre dezvoltare, investiții și forță de muncă bine pregătită rămâne, în bună măsură, propagandă locală. Iașul nu își pierde viitorul doar când un copil pleacă din clasă. Îl pierde și când îl ține în bancă fără să-l învețe, de fapt, să funcționeze în lume.

Dan DIMA