Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, ultima mare sărbătoare din anul bisericesc și interdicțiile respectate cu sfințenie

Pe 29 august, credincioșii ortodocși intră în ultima mare sărbătoare a anului bisericesc, una marcată de post și rânduieli severe: Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul. Este ziua în care tăcerea cuțitelor și a oricărui obiect tăios devine un gest simbolic, menit să amintească de martiriul celui numit Înaintemergătorul Domnului. Sfântul Ioan este singurul, alături de Maica Domnului, care este cinstit atât la naștere, cât și la moarte, iar pomenirea decapitării sale are o încărcătură aparte, fiind considerată o zi de doliu și smerenie.

Mâncarea trebuie ruptă cu mâna

Tradițiile păstrate cu sfințenie în multe zone ale țării spun că în această zi mâncarea trebuie ruptă cu mâna, fără să fie atins vreun cuțit. La fel de puternică este interdicția asupra consumului de vin roșu, care amintește de sângele vărsat de profet, și asupra verzei, legumă asociată în credințele populare cu scena decapitării. O altă regulă, respectată mai ales în satele de odinioară, este aceea de a nu consuma fructe sau legume roșii și nici fructe rotunde, precum merele, pepenii sau nucile, considerate simboluri ale capului tăiat.

Postul acestei zile este unul dintre cele mai aspre. Mulți aleg postul negru, hrănindu-se doar cu apă și struguri, rod considerat curat și pur. Dincolo de dimensiunea personală a abținerii, există și tradiția împărțirii. Familiile care au pierdut pe cineva în împrejurări grele sau prin moarte năpraznică obișnuiesc să împartă pachete cu pâine, apă și struguri, pentru ca sufletele celor plecați să găsească liniște și pace. Gestul este privit totodată ca o binecuvântare pentru sporul casei și sănătatea celor vii.

Din punct de vedere liturgic, sărbătoarea din 29 august are și o semnificație de încheiere. Este ultima mare sărbătoare din anul bisericesc, care se va înnoi la 1 septembrie. Importanța Sfântului Ioan depășește însă granițele ortodoxiei. El este cinstit și în catolicism, în islam, unde relicvele sale se păstrează în mari moschei, dar și în anumite comunități gnostice. Această universalitate arată dimensiunea covârșitoare a figurii sale, profetul care a pregătit omenirea pentru venirea lui Hristos și care a avut curajul să-L arate lumii ca Mesia și Fiul lui Dumnezeu.

Povestea Sfântului

Povestea decapitării sale rămâne una dintre cele mai dramatice episoade ale istoriei biblice. Închis în fortăreața lui Irod pentru că a îndrăznit să-l mustre pe rege și pe Irodiada, soția fratelui acestuia, Ioan a devenit victima unui joc de putere și seducție. La un ospăț, după ce Salomeea, fiica Irodiadei, a dansat și l-a încântat pe Irod, tânăra i-a cerut drept răsplată capul profetului pe tipsie. Regele a cedat, iar decapitarea s-a produs, rămânând pentru veacuri o imagine a cruzimii și a prețului plătit pentru adevăr. Capul său a fost așezat într-un vas de lut și îngropat pe Muntele Eleonului de Ioana, soția dregătorului lui Irod, iar amintirea acestui episod cutremurător se transmite și astăzi, prin rânduielile Bisericii și prin tradițiile populare.

Ziua de 29 august nu este, așadar, doar o sărbătoare marcată prin post și interdicții, ci și o lecție despre curajul de a spune adevărul. Ioan Botezătorul a rămas peste secole exemplul profetului care nu a făcut compromisuri și care și-a asumat până la capăt menirea. În fiecare an, tăcerea cuțitelor, abținerea de la alimentele simbolice și rugăciunile rostite în această zi nu fac decât să reînvie, în conștiința credincioșilor, puterea unei jertfe care nu a putut fi uitată.

Maura ANGHEL