Unitatea ca ideal muzical. Concert coral omagial la Iași, de Ziua Unirii

În preajma Zilei Unirii Principatelor Române, Iașul propune un act artistic de profunzime și rigoare, în care muzica devine limbaj al memoriei colective și al identității. Joi, 22 ianuarie 2026, Sala „Henri Coandă” a Palatului Culturii va găzdui un concert coral omagial susținut de Corul Academic „Gavriil Musicescu”, sub conducerea lect. univ. dr. Consuela Radu-Țaga, un program amplu, articulat pe axa identitate – memorie – unitate, ce reunește creații reprezentative ale muzicii românești din secolele XIX–XXI.

Joi, 22 ianuarie 2026, Sala „Henri Coandă” a Palatului Culturii din Iași devine spațiul unei întâlniri simbolice între istorie, poezie și muzică, printr-un concert coral omagial dedicat Zilei Unirii Principatelor Române. Susținut de Corul Academic „Gavriil Musicescu”, sub conducerea lect. univ. dr. Consuela Radu-Țaga, evenimentul propune un parcurs muzical riguros construit, în care creația corală românească este pusă în valoare ca expresie a continuității culturale și a idealului de unitate.

Concertul debutează cu lucrarea „Voroneț” de Vasile Timiș, o pagină corală de o remarcabilă forță evocatoare, în care ineditul rezidă în utilizarea unor tehnici timbrale originale, menite să îmbogățească linia melodică și discursul expresiv. Pasajele de recitativ interiorizat, rostite într-o șoaptă cu valențe rituale, alături de efectele sonore sugestive ce trimit simbolic la tropotele cailor, conferă lucrării o densitate expresivă aparte, plasând ascultătorul într-un spațiu sonor al memoriei și al arhetipului.

Evenimentul se înscrie într-un context simbolic dublu: celebrarea actului istoric de la 24 ianuarie 1859 și marcarea aniversării nașterii poetului național Mihai Eminescu, la 15 ianuarie 2026, când s-au împlinit 176 de ani de la nașterea sa. Prezența consistentă a creației eminesciene în program reflectă asumarea unei tradiții culturale și spirituale profunde, în care muzica și poezia se află într-un dialog firesc.

Lucrarea „Eminescu” de Cristian Misievici poate fi considerată un veritabil corolar al verbului poetic pentru care compozitorul a optat de-a lungul întregii sale creații corale. Parte a unui Triptic, aceasta reprezintă cea mai amplă secțiune a ciclului și deschide o cale de comunicare între doi creatori emblematici ai culturii române: Mihai Eminescu și Nichita Stănescu. Misievici utilizează prima poezie din „triunghiul” stănescian dedicat poetului – Eminescu adolescent, matur și ultim –, construind un discurs muzical de o mare densitate simbolică.

Cristian Misievici se afirmă aici ca un mânuitor subtil al tehnicilor componistice și al sentimentului, îmbinând rigoarea construcției cu expresivitatea lirică. Tripticul demonstrează „desfătarea față de conceperea edificiului muzical în strânsă legătură cu cel poetic”, printr-un discurs în care simțul proporțiilor, simetrice și asimetrice, ecourile neoclasice și neobaroce, voluptatea unisonului și densitățile armonice configurează latura constructivistă a personalității compozitorului. Interpretat integral, ciclul instalează o nostalgie discretă și un presentiment al tragicului, reflectând tensiunea interioară și căutarea permanentă a sensului.

Dimensiunea eminesciană este aprofundată și prin lucrările „Dorul-Dor” de Maia Ciobanu, „Doina” de Sabin Drăgoi și „României” de Doru Popovici. Referindu-se la creația acestuia din urmă, muzicologul Viorel Cosma sublinia că „drumul creator al lui Doru Popovici a mers – timp de o jumătate de veac – într-un perfect paralelism între compoziție și muzicologie”, orientarea sa post-1980 către muzica vocală și corală fiind esențială. Atașamentul față de Eminescu este explicit, Popovici mărturisind că în cuvântul eminescian „se află deja muzica”.

Registrul spiritual este reprezentat de „Rugăciune” de Tudor Jarda și de „Rugăciunea Domnească – Tatăl nostru” de Dan Voiculescu, lucrări care valorifică profunzimea textului sacru și îl integrează într-un limbaj coral contemporan, centrat pe interiorizare, echilibru și comuniune.

O altă axă importantă a programului este cea istoric-patriotică, ilustrată prin creațiile lui Gavriil Musicescu, personalitate centrală a vieții muzicale românești din secolul al XIX-lea. „Trompetele răsună” și „Cântecul lui Ștefan cel Mare”, compus în 1883 cu prilejul inaugurării statuii ecvestre a voievodului la Iași, în prezența regelui Carol I, se constituie în expresii sonore ale idealurilor naționale și ale demnității istorice.

Dimensiunea folclorică și arhetipală este prezentă prin creația lui Tudor Chiriac, cu „Izvorul” și „Cântă cucu-a-nstrăinare”, aceasta din urmă parte a amplei lucrări „De la Tiras pân’ la Tisa”, ilustrând sensibilitatea compozitorului față de iradierile etnice ale cântecului popular și capacitatea sa de a construi punți între tradiție și limbajul muzicii contemporane.

Finalul programului propune trei lucrări de inspirație folclorică – „Hora Unirii” de Alexandru Flechtenmacher, „Hora staccato” de Nicolae Gâscă și „Sârba pe loc” de Gheorghe Danga –, reunite într-un arc expresiv ce celebrează vitalitatea, coeziunea și bucuria apartenenței.

Concertul din 22 ianuarie 2026, susținut de Corul Academic „Gavriil Musicescu”, sub conducerea lect. univ. dr. Consuela Radu-Țaga, se conturează astfel ca un demers artistic coerent, profund reflexiv și simbolic, în care muzica corală devine nu doar expresie estetică, ci și discurs identitar, memorie culturală și act de continuitate spirituală. Maura ANGHEL