Sorin Rosca Stanescu:Asumare cu geometrie variabilă

Se scurge timpul fără ca cel care a fost instalat la Palatul Cotroceni, în absența unei lumini livrate de la Palatul Élysée, să-și asume răspunderea pentru felul în care este gestionată România. Timpul trece, dar nu avem bătut în cuie un program de guvernare. Și nici nu se știe din cine va fi alcătuită viitoarea echipă a executivului. Nu se știu atât de multe, încât, debusolată, populația nu are către cine să arate cu degetul.

Spectacolul jalnic la care asistăm e doar expresia flagrantă a impotenței politice. Poate că, pur și simplu, cei care urmează să-și asume răspunderea au paralizat de frică. Poate că, pur și simplu, aceștia și-au pierdut busola. Și, nemaiavând puncte cardinale, noua putere, dita-mai coaliția, nu este în stare să pună mâna pe cârmă, să dea drumul la motoare și să scoată din derivă nava numită România.

Cum altfel ne-am putea explica, decât prin impotență sau prin lașitate asumată, sau prin lașitate neasumată, faptul că reprezentanții a patru partide, plus minorități, și-au dat mâna pentru a câștiga președinția, au scos din pălărie, în acest scop, mult mai mulți votanți decât cetățeni cu drept de vot are România, s-au proclamat învingători, iar apoi amână sine die momentul în care înhamă în guvern la treabă pentru a urni România. Niciodată în istorie nu s-a întâmplat să treacă atât de mult timp până când, de la pretinsele câștigări ale alegerilor, învingătorii să alcătuiască un program de guvernare.

În definitiv, atunci când au candidat, fiecare dintre partide, prin liderii săi, a afirmat că se află la curent cu situația dezastruoasă a României, lăsată de guvernele anterioare, și că reprezentanții lor știu perfect ce au de făcut pentru ca România să fie pusă din nou pe roți. AUR, care, în mod cert, a obținut cele mai multe voturi și care, în acest moment, este creditat, sub aspect electoral, pe locul întâi, a fost dat la o parte pe motiv că modul în care înțelegea să conducă statul român era inadecvat și extrem de periculos din punct de vedere economic ori al relaționării externe în UE și NATO. Iar după atâta timp, aceste partide nu au fost capabile să pună cap la cap generoasele proiecte pe care pretindeau că le au și să alcătuiască un program de guvernare agreat, în baza căruia statul să pornească mai departe din punctul mort în care se află.

Desigur, lipsesc nu doar programul de guvernare, ci și un guvern alcătuit în baza acestuia. Circulă doar zvonuri peste zvonuri, dar nu avem nicio certitudine despre cine se va instala și cu ce echipe la Palatul Victoria. Din această perspectivă, bezna este totală. Unii naivi își imaginează că Nicușor Dan, care nici el nu a bătut în cuie vreo echipă de experți la Cotroceni, ar putea prelua din mers ștafeta gestionării statului român prin intermediul CSAT. O instituție care nu este abilitată să ia decizii executive, ci doar să stabilească liniile generale ale politicii de apărare și de siguranță națională. Dar nici CSAT nu este și nu poate fi funcțional. Pentru că lipsesc piesele cele mai importante: un ministru al apărării, un ministru de externe, un ministru de interne, un ministru al finanțelor și, evident, un premier. Până una-alta, CSAT este și el doar un nor de fum. Un fum extrem de gros, dar de-a dreptul opac, dacă luăm în calcul faptul că nu există un șef la SRI, cel mai important serviciu secret intern, un șef la SIE, cel mai important serviciu secret extern, și nici alți șefi de servicii bătuți în cuie. Norul de fum numit CSAT se împrăștie încet-încet, și nici din această instituție, dacă o luăm la bani mărunți, nu mai rămâne nimic.

Prin urmare, statul român este, la zile bune după alegeri, total destructurat, iar singurele decizii care au fost luate între timp și le-a asumat, cu totul și cu totul iresponsabil, nedemocratic și extrem de riscant, Nicușor Dan.

Prin urmare, asumarea răspunderii la cele mai importante niveluri de comandă ale societății este cu geometrie variabilă. Ceea ce înseamnă că este imposibil pentru un cetățean obișnuit să arate cu degetul și să-i numească pe cei responsabili pentru uriașele prejudicii pe care ni le aduce statul pe loc. În poziție de repaus absolut, legați cu toții fedeleș de un catarg și aflați în ochiul ciclonului.

Sorin Rosca Stanescu inpolitics.ro