Care sunt primele semne de diabet, boală ce afectează 11% dintre români

 Sete intensă, urinări frecvente și oboseală neobișnuită pot fi primele semne ale diabetului, afecțiunea care perturbă metabolismul zahărului în organism. Cu cât sunt observate mai devreme, cu atât riscurile unor complicații serioase, precum afecțiunile cardiace, renale sau problemele de vedere, pot fi reduse.

 

 

Cele mai recente date ale Federației Internaționale de Diabet estimează că există 589 de milioane de adulți cu diabet, la nivel mondial, însă mulți dintre ei nu știu că au această afecțiune, din cauză că semnele bolii apar adesea subtil și treptat. În România, peste 11% dintre adulți suferă de diabet, dar potrivit Societății Române de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice, puțin peste jumătate sunt diagnosticați și urmează un tratament. Asta înseamnă că 1 din 2 persoane cu diabet trăiește cu boala fără să știe. Există și diabet de tip 3

Diabetul apare când corpul nu mai poate ține sub control nivelul zahărului din sânge. În mod normal, pancreasul produce un hormon numit insulină, care ajută celulele să absoarbă glucoza și să o transforme în energie. Atunci când acest proces nu mai funcționează corect, apare diabetul. Există mai multe forme ale bolii, fiecare cu propriile mecanisme și manifestări. 

Diabetul de tip 1 se instalează când sistemul imunitar atacă și distruge celulele din pancreas care produc insulină. Fără insulină, glucoza rămâne blocată în sânge. Această formă este frecvent diagnosticată în copilărie sau adolescență, dar poate debuta și la adulți. Tratamentul implică administrarea zilnică de insulină.

Diabetul de tip 2, cea mai răspândită formă, se dezvoltă treptat. Deși pancreasul produce insulină, celulele nu mai reacționează eficient la acest hormon – un fenomen cunoscut sub numele de „rezistență la insulină”. Excesul ponderal, lipsa activității fizice și predispoziția genetică sunt factori importanți de risc.

Tot mai des, în literatura de specialitate este menționat și așa-numitul diabet de tip 3, o denumire neoficială, folosită pentru a descrie legătura dintre tulburările de metabolism ale insulinei și anumite boli neurodegenerative, în special Alzheimer. Potrivit ipotezei, aflate încă în cercetare, un dezechilibru la nivelul insulinei poate afecta și funcțiile cognitive.

Semnele timpurii ale diabetului

Primele modificări provocate de diabet pot trece ușor neobservate, mai ales pentru că nu par, la început, motive de îngrijorare. Totuși, recunoașterea acestor semnale poate ajuta la un diagnostic mai rapid și la prevenirea complicațiilor.

1. Urinare frecventă

Atunci când nivelul glucozei din sânge este prea ridicat, rinichii încep să elimine surplusul prin urină. Acest proces atrage după sine un volum mai mare de lichid eliminat și vizite mai dese la toaletă, inclusiv în timpul nopții.
În mod obișnuit, o persoană urinează de patru până la șapte ori pe zi. În cazul celor cu diabet, această frecvență poate crește considerabil, potrivit Cleveland Clinic. Glucoza în exces nu poate fi reabsorbită complet de rinichi, așa că este eliminată, împreună cu apa. 

2. Sete intensă

Urinarea frecventă necesară pentru eliminarea excesului de zahăr din sânge duce la pierderi suplimentare de apă. În timp, acest lucru provoacă deshidratare și senzație de sete accentuată.

Această sete intensă reprezintă un mecanism de compensare prin care organismul încearcă să mențină echilibrul hidric.

3. Foame persistentă

La persoanele cu diabet, energia din alimente nu este valorificată eficient. Glucoza rezultată din digestie ar trebui să ajungă în celule, unde este folosită drept „combustibil”. În absența unei cantități suficiente de insulină sau atunci când celulele nu răspund corect la ea, glucoza rămâne în sânge, iar celulele nu primesc ce au nevoie. În special în diabetul de tip 2, acest dezechilibru poate duce la o senzație constantă de foame, chiar și după mese.

4. Oboseală

Un alt efect al glucozei care nu ajunge în celule este scăderea nivelului de energie. Organismul nu are acces la resursa sa principală de alimentare, iar acest lucru se traduce printr-o stare generală de epuizare fizică, dificultăți de concentrare sau senzația că nu se refac nici după odihnă. Este un semnal care poate fi ușor trecut cu vederea, dar merită investigat dacă persistă. 

5. Vedere încețoșată

Fluctuațiile mari ale glicemiei afectează și ochii. Vasele mici de sânge din retină sunt sensibile la excesul de glucoză, iar în timp pot apărea modificări ale clarității vederii.
Cristalinul se poate inflama din cauza acumulării de lichide, iar vederea se încețoșează. Acest efect este, în unele cazuri, reversibil atunci când nivelurile de zahăr revin la normal.
Dacă nu este tratat, diabetul poate provoca leziuni permanente ale vaselor de sânge din ochi, crescând riscul de pierdere parțială sau completă a vederii.

6. Vindecarea lentă a tăieturilor și rănilor

Nivelurile ridicate de zahăr în sânge afectează circulația și sistemul imunitar. În consecință, chiar și tăieturile și rănile minore pot necesita săptămâni sau luni pentru a se vindeca. Vindecarea întârziată crește și riscul de infecții.

7. Furnicături sau amorțeală la nivelul extremităților

Zahărul în exces poate deteriora nervii, cauzând neuropatie diabetică. La persoanele cu diabet de tip 2, aceasta se manifestă prin furnicături, amorțeală sau durere de mâini și picioare. Neuropatia se poate agrava în timp fără tratament adecvat pentru diabet.

8. Zone de piele mai închise la culoare

Prezența unor pete mai închise la culoare, cu aspect catifelat, în zone precum gâtul, axilele sau pliurile inghinale poate semnala o tulburare metabolică.
Această modificare a pielii, cunoscută sub numele de acanthosis nigricans, este adesea asociată cu rezistența la insulină și poate apărea în stadiile incipiente ale diabetului de tip 2. Deși nu provoacă disconfort direct, este un indicator dermatologic important și nu trebuie ignorat.

9. Infecții frecvente și mâncărimi

Un nivel crescut de glucoză în sânge poate afecta echilibrul natural al florei pielii, creând condiții favorabile pentru dezvoltarea infecțiilor, în special a celor fungice.
Zonele calde și umede, cum sunt gura, axilele sau zona genitală, sunt cele mai expuse. Mâncărimile persistente, senzația de arsură, modificările de culoare sau sensibilitatea locală pot fi semne ale unor infecții recurente, care merită investigate.

Diferențe între manifestările diabetului de tip 1 și ale celui tip 2

Deși ambele tipuri de diabet prezintă simptome similare, modul în care apar diferă destul de mult.  În cazul diabetului de tip 1, simptomele se dezvoltă rapid, în doar câteva zile sau săptămâni, mai ales la copii. Cele patru simptome principale sunt:

• Urinare frecventă,
• Sete constantă,
• Oboseală pronunțată,
• Pierdere în greutate neintențională.

În schimb, simptomele diabetului de tip 2 progresează lent și sunt adesea subtile în stadiile inițiale. Mulți pacienți trăiesc ani de zile cu boala înainte de diagnostic.

Diabetul de tip 3, termen folosit în principal în cercetare, nu are manifestări clasice la nivel metabolic, ci se referă la posibila legătură dintre dezechilibrele insulinei și funcția cerebrală, în special în boala Alzheimer. Simptomele sunt mai degrabă de ordin cognitiv – dificultăți de memorie, dezorientare, scăderea capacității de concentrare – și apar progresiv, pe parcursul mai multor ani. 

Diferențe între bărbați și femei

Simptomele de debut ale diabetului sunt, în general, similare la femei și bărbați. Totuși, există câteva particularități care merită menționate.
Potrivit Mayo Clinic, femeile pot dezvolta mai frecvent infecții vaginale cauzate de Candida și infecții urinare, mai ales atunci când glicemia rămâne ridicată o perioadă mai lungă. La bărbați, în special în absența tratamentului, se poate observa o pierdere progresivă a masei musculare, uneori însoțită de scăderea nivelului de testosteron.

Semnele diabetului la copii

Diabetul de tip 1 apare mai frecvent la copiii cu vârste între 5-6 ani și 11-13 ani, posibil din cauza modificărilor hormonale din aceste perioade.

Fără tratament, diabetul poate provoca complicații severe precum:

• Creșterea riscului de boli cardiovasculare,
• Accident vascular cerebral,
• Neuropatie (afectarea nervilor),
• Insuficiența renală,
• Retinopatie diabetică și pierderea vederii,
• Probleme ale picioarelor, care pot duce la amputații,
• Disfuncții sexuale.

Diagnosticul precoce și gestionarea eficientă a glicemiei pot reduce riscul acestor complicații.

8 măsuri ce pot ajuta la prevenirea diabetului de tip 2

Deși formele autoimune și genetice de diabet nu pot fi prevenite, există măsuri eficiente pentru reducerea riscului de diabet tip 2:

• Alimentație echilibrată: adoptarea dietei mediteraneene, bogată în fructe, legume, cereale integrale și proteine slabe, și săracă în zahăr adăugat și grăsimi saturate;
• Activitate fizică regulată: sunt necesare minimum 30 de minute de mișcare moderată, de cel puțin 5 ori pe săptămână. Exercițiile fizice cresc sensibilitatea la insulină;
• Menținerea unei greutăți sănătoase: reducerea excesului ponderal, în special în zona abdominală, scade riscul de rezistență la insulină;
• Gestionarea stresului: stresul cronic afectează negativ nivelurile de zahăr din sânge, așadar trebuie ținut sub control prin tehnici de relaxare;
• Limitarea consumului de alcool: consumul excesiv crește riscul de diabet, așa că ar trebui măcar limitat, dacă nu e posibilă excluderea completă;
• Somn adecvat: sunt necesare 7-9 ore de somn de calitate pentru metabolismul normal al glucozei;
• Renunțarea la fumat: fumatul este asociat cu risc crescut de diabet și de complicații;
• Medicație preventivă: în cazuri de risc ridicat, medicul poate recomanda tratament pentru prevenirea progresiei de la prediabet la diabet.

Când poate fi „vindecat” diabetul

Diabetul este o afecțiune cronică ce necesită o strategie de îngrijire adaptată fiecărui pacient. Deși nu poate fi vindecat complet, în cazul diabetului de tip 2 este posibilă obținerea remisiunii prin intervenții timpurii și susținute asupra stilului de viață. În toate formele bolii, controlul atent previne complicațiile și susține o bună calitate a vieții.

Gestionarea eficientă implică mai multe componente:

• Monitorizarea glicemiei: verificarea frecventă a glicemiei ajută la înțelegerea modului în care organismul reacționează la alimentație, efort sau tratament. Dispozitivele de monitorizare continuă (CGM) oferă o imagine detaliată, în timp real, care poate preveni episoadele de hipoglicemie sau hiperglicemie.
• Medicamente orale: în diabetul de tip 2, medicația poate reduce nivelul glicemiei fie prin îmbunătățirea reacției celulelor la insulină, fie prin stimularea producției proprii de insulină. 
• Insulinoterapie: insulina este necesară în diabetul de tip 1 și, uneori, în tipul 2 atunci când pancreasul nu mai produce suficientă. Se administrează prin diferite metode (injecții, pompe, inhalatoare), iar doza se adaptează în funcție de alimentație, activitate fizică și monitorizarea glicemiei.
• Alimentație controlată: o dietă bine structurată ajută la menținerea glicemiei în limite sigure și reduce riscul de complicații. 
• Activitate fizică: exercițiile fizice regulate îmbunătățesc utilizarea glucozei de către mușchi, chiar și în absența insulinei. În plus, susțin controlul greutății, reduc tensiunea arterială și îmbunătățesc starea generală de sănătate, inclusiv asupra echilibrului psihic.

Alți factori de urmărit:
Pentru reducerea riscului de complicații, este important ca persoana cu diabet să țină sub control și alți indicatori:

• greutatea corporală,
• tensiunea arterială,
• nivelurile de colesterol și trigliceride.

Remisiunea diabetului de tip 2 este posibilă?

Deși diabetul de tip 2 este considerat o afecțiune cronică, în anumite cazuri, valorile glicemiei pot reveni la normal fără a fi nevoie de tratament medicamentos. Această situație este cunoscută sub numele de remisiune și nu înseamnă vindecare definitivă, ci control metabolic obținut și menținut prin schimbări susținute ale stilului de viață.

Cei mai importanți factori care pot duce la remisiune sunt:

• Scăderea în greutate: reducerea masei corporale, în special a grăsimii viscerale (depozitată în jurul organelor interne), influențează direct sensibilitarea la insulină. Studiile au demonstrat că o scădere în greutate de 10–15% poate fi suficientă, în unele cazuri, pentru a restabili echilibrul glicemic.
• Alimentația controlată: dieta hipocalorică sau regimurile alimentare structurate, uneori post intermitent sau diete foarte sărace în calorii (sub supraveghere medicală), pot reduce nevoia de insulină și pot ajuta pancreasul să funcționeze mai eficient.
• Activitatea fizică: exercițiile regulate, atât aerobice cât și de forță, susțin controlul glicemiei și menținerea greutății. Efortul fizic crește capacitatea mușchilor de a utiliza glucoza, independent de insulină.

În plus, remisiunea trebuie monitorizată de către medic. Chiar dacă medicația este redusă sau întreruptă, controalele periodice sunt neapărat necesare. Diabetul poate reveni dacă stilul de viață se deteriorează sau dacă intervin alți factori de risc.