Dr. Răzvan Constantinescu: LA MOARTEA UNEI EROINE

Nu e mare lucru să fii erou. În lumea în care trăim, e suficient să-ți faci datoria cu demnitate acolo unde ești, pentru meseria ta și pentru cei care depind de tine. Cum asta se întâmplă din ce în ce mai rar, te trezești erou fără să vrei.

Știința a stabilit că speranța de viață a eroilor este mai mică decât a populației generale. Pare că menținerea conștiinței reprezintă un efort cu potențial consumptiv și pericol vital. Practic, ai de ales: insiști să devii erou trăind puțin, sau îți vinzi demnitatea și prinzi pensia.

Flavia a fost unul dintre acești eroi... Pentru că nu le-a împărtășit frica indusă de stăpâni, pentru că nu a marșat la farsa globală a așa-zisei plandemii, pentru că nu a cântat în corul netrebnicilor care acopereau jaful economiei prin strigăte de breaking-news și manele de jale, pentru că și-a menținut demnitatea profesională și gândirea critică, refuzând narațiunea clovnilor stipendiați din media, cohorte de hiene progresiste, doctori în obediență, maeștri ai slugărniciei recompensate mușcați de sifilisul dezumanizării la hurtă au tăbărât atunci s-o sfâșie ca pedeapsă pentru aroganța de a rămâne om într-o junglă care-și spune societate.

Acum, hienele s-au transformat în corbi și zboară hulpav în cercuri deasupra amintirii și a lecției pe care ne-a lăsat-o Flavia. Dacă înainte stucheau și mârâiau, acum bălesc și vituperează moralizator. Doar că ”morala” lor duhnește pestilențial a nimicnicie adăpată la vadurile USAID ori altora asemenea

Pe vremuri, eroii erau arși pe rug sau măcar întemnițați și torturați; astăzi, în democrația plină de „valori” de respectat și principii amorale, pedeapsa pentru demnitate este oprobriul public. Flavia nu a făcut altceva decât să spună că a avut rezultate foarte bune folosind clasicele bronhodilatatoare, corticoizi, antibiotice cu parțial efect antiviral etc. Ea nu a dezosat minciuna planetară (așa cum am făcut eu sau Geanina Hagimă dintre medici, ori Piperea, Diplan, Popa, dintre ne-medici), nu a criticat otrava injectată prin coerciție ori drogurile toxice precum Kaletra și Remdesivir, nu a promovat ereticele Ivermectină, Hidroxiclorochină sau Arbidol, proscrise de urgia propagandei, nici nu a propus „leacuri băbești” sau produse ale „medicinei alternative”, ci doar a prezentat o schemă terapeutică alcătuită din medicamente uzuale în practica pneumologică. Probabil că, tocmai pentru simplitatea și onestitatea pozițiilor exprimate, a primit și mai multe sudălmi, ocări, flegme deontoloage decât ceilalți enumerați mai sus. Când cineva se opune mainstram-ului, cel mai tare deranjează naturalețea, franchețea, firescul.

Flavia a plecat de aici și ne-a lăsat să luptăm mai departe singuri, fără ea. Dar lecția pe care ne-a predat-o este neprețuită: nu abdica niciodată de la credința ta, fii sincer și spune ceea ce crezi, chiar dacă, uneori, poți greși, gândește cu mintea ta, nu cu a altora, nu te lăsa copleșit de puhoaiele de scuipați, fii tu însuți mereu!

Iar mie, ca umil muritor rămas de strajă, printre alții, după plecarea ei, mi-ar plăcea ca studenții și rezidenții pe care-i instruiesc să fie mereu, în viața lor profesională, așa cum a fost Flavia Groșan.

Dr. Răzvan Constantinescu activenews.ro