România, între țările cu cel mai mare consum de antibiotice din Europa

* cel mai recent raport european al ECDC despre consumul de antimicrobiene arată că România folosește mult mai multe antibiotice decât multe țări din regiune mai ales în afara spitalelor * problema cea mai mare este preferința pentru antibiotice „cu spectru larg”, care cresc riscul ca bacteriile să devină rezistente

România rămâne una dintre țările europene cu un consum ridicat de antibiotice, potrivit celui mai recent raport publicat de ECDC (European Centre for Disease Prevention and Control), prin rețeaua ESAC-Net, care urmărește anual cât de mult se folosesc antimicrobienele în Europa. Raportul compară țările după un indicator standardizat, astfel încât valorile să fie puse pe aceeași „scară”, indiferent de populație sau de sistemul de raportare.

Aproape toate antibioticele folosite în România sunt luate în afara spitalelor, adică antibiotice prescrise în ambulatoriu sau de medicul de familie, ridicate din farmacii și administrate acasă. Pe aceeași logică, „consumul din spital” acoperă tratamentele administrate pacienților internați. În ultima raportare, România apare cu un consum în comunitate de 23,5, față de 1,69 în spital, ceea ce înseamnă că grosul covârșitor al antibioticelor se folosește „acasă”, nu în secțiile spitalelor.

Acolo unde antibioticele ajung cel mai des în mâna oamenilor apar și cele mai multe greșeli: tratamente începute „ca să treacă mai repede”, pastile luate pentru răceli și viroze (unde nu au efect), cure oprite prea devreme sau folosirea unor medicamente rămase din alt episod. Toate acestea nu doar că pot să nu ajute, dar pot încuraja un fenomen periculos: rezistența bacteriană, adică situația în care antibioticele ajung să nu mai funcționeze.

Raportul ECDC mai arată un semnal important pentru România: utilizarea frecventă a antibioticelor „cu spectru larg”. Este vorba despre antibiotice care atacă un număr mare de bacterii și care pot părea o soluție rapidă, dar care, folosite prea des, cresc presiunea de selecție și favorizează apariția bacteriilor rezistente. Indicatorul folosit de raport, raportul dintre antibioticele cu spectru larg și cele cu spectru îngust, este foarte ridicat în cazul României, ceea ce sugerează o orientare puternică spre tratamente „mai tari decât e nevoie”, în special în afara spitalelor.

Din păcate, tot mai mulți români consumă antibiotice cu spectru larg, iar asta împinge, încet, sistemul spre infecții tot mai greu de tratat.

Clara DIMA