Statul rescrie regulile încadrării în handicap

O reformă tăcută, dar cu efecte profunde, se derulează în România, iar ecourile ei ajung direct în casele a zeci de mii de familii din Iași și din întreaga țară. Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități (ANPDPD) a pus în mișcare un mecanism legislativ care resetează modul în care statul român definește, evaluează și sprijină dizabilitatea.

Sub presiunea standardelor internaționale și a Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, criteriile după care un adult este încadrat într-un grad de handicap au fost revizuite, clarificate și uniformizate, printr-un ordin publicat deja în Monitorul Oficial la finalul anului 2025. Oficial, scopul este echitatea.

De ce a fost nevoie de schimbare

La nivel național, sistemul de evaluare a dizabilității ajunsese să funcționeze fragmentat. Aceeași afecțiune putea fi încadrată diferit de la un județ la altul. La Iași – într-un fel. La Vaslui sau București – în altul.

Comisia Superioară din cadrul ANPDPD a constatat, analizând mii de contestații, diferențe majore de interpretare, lacune metodologice și lipsa unei abordări unitare. Practic, soarta unui om depindea uneori de județul în care locuia.

Noua abordare schimbă radical perspectiva: nu boala în sine este decisivă, ci funcționarea reală a persoanei în viața de zi cu zi, barierele de mediu, capacitatea de integrare socială și nevoile concrete de sprijin.

Ordinul comun al Ministerului Muncii și al Ministerului Sănătății introduce criterii medico-psihosociale actualizate, aliniate la Clasificarea Internațională a Funcționării, Dizabilității și Sănătății (CIF) – standardul folosit în statele europene dezvoltate.

Printre cele mai importante schimbări se află emiterea de certificat permanent de handicap, fără reevaluări inutile, pentru persoanele a căror stare nu mai poate fi ameliorată, menținerea gradului de handicap grav cu asistent personal pentru tinerii care împlinesc 18 ani, evitând prăbușirea bruscă a sprijinului social, introducerea unor afecțiuni care până acum nu permiteau încadrarea, deși impactul asupra vieții era major, accent pe continuitatea sprijinului, nu pe tăieri bruște sau interpretări arbitrare.

Teama care planează: retrogradări și pierderi de drepturi

Una dintre cele mai sensibile teme este cea a retrogradărilor. Oficial, Ministerul Muncii precizează clar: certificatele permanente deja emise rămân valabile, iar noile criterii nu se aplică retroactiv.

Totuși, pentru persoanele aflate în reevaluare periodică (la 12 sau 24 de luni), emoțiile sunt reale. Datele despre câți oameni au fost retrogradați nu sunt centralizate la nivel național, ci rămân la nivelul DGASPC-urilor județene, inclusiv la Iași. Această lipsă de transparență alimentează neliniștea: oamenii se tem că vor pierde sprijinul de care depinde viața lor zilnică.

Legea 448/2006 rămâne însă un pilon solid. Persoanele cu dizabilități beneficiază, indiferent de venit, de asistență medicală gratuită și medicamente compensate, transport urban gratuit pentru handicap grav și accentuat, asistent personal sau îngrijire la domiciliu, servicii sociale, centre de zi, recuperare și suport specializat, prestații sociale finanțate în proporție de până la 90% de la bugetul de stat.

Autoritățile locale, inclusiv cele din Iași, au obligația legală de a organiza, finanța și dezvolta aceste servicii, nu doar de a bifa existența lor pe hârtie.

Reforma tăcută care va decide următorii ani

Între 2019 și 2023, România a derulat, cu bani europeni și expertiza Băncii Mondiale, cel mai amplu proiect de modernizare a sistemului de evaluare a dizabilității. Rezultatul se vede acum, prin noile criterii și prin schimbarea de paradigmă: de la compasiune formală, la drepturi funcționale reale.

La Iași, mii de persoane adulte cu dizabilități depind de corectitudinea acestor evaluări. Un sistem mai clar poate însemna mai multă justiție socială. Un sistem aplicat greșit poate însemna drame tăcute.

Nicoleta ZANCU