Nici varul de pe pereți n-ar mai trebui să rămână la Poli!

Managerii lui Poli Iași își ling rănile. Nu au nimic de explicat ieșenilor, după ce au trimis clubul la periferia fotbalului și au umplut de rușine suflarea fotbalistică a unui oraș altădată respectat în acest sport. Cornel Șfaițer a transmis doar că „în 27 de ani, nu am fost într-o asemenea situație niciodată”. Noi am mai fost, dar, parcă, o asemenea rușine n-a mai trăit orașul acesta!

Și nu-i de mirare că se înmulțesc vocile din corul contestatarilor conducerii lui Poli. A ieșit până și Emil Săndoi, cu talpa către firavele picioare ale managerilor clubului ieșean. „Când am venit la echipă găsisem 15 transferuri făcute dintre care 13 erau jucători străini. Le-am zis clar că acest lucru trebuie să ne dea serios de gândit. Mi s-a spus că vom merge așa până in iarnă, iar apoi vom face trei-patru întăriri. Dar ei au continuat aducerea jucătorilor străini în număr mare după ce am plecat eu”, le bate obrazul celor de la Poli antrenorul oltean. Dar uită să spună că echipa intrase, cu el pe bancă, într-o dinamică a eșecului care așezase echipa pe buza dezastrului, la un punct sau două de ultimul loc. Prin urmare, deși tardivă, schimbarea a fost una corectă..

Dar nici aducerea lui Miriuță n-a fost desprinsă din manualele de știință a sportului, ci mai degrabă din cele privind managementul de gherilă. Eșecul n-a fost decât amânat un număr de etape, până ce s-a consumat ultima picătură de noroc din „zestrea” tactică adusă din Ardeal, în buzunarele largi, de domn­­­ profesor Vasile.

Desigur, cum spun românii neaoși, la pagubă nu-i găsești stăpân. Dar nu e bine să cauți motive, nici scuze, nici măcar argumente, că după înmormântarea de la Clinceni, pe Poli n-o mai bagă nimeni în SuperLiga! Sunt necesare soluții!

Iașul are, pe lângă clubul din Copou, o grămăjoară de academicieni, oarecum plafonați, dacă ar fi să privim doar roadele cercetărilor la care caută părtași. Academia lui Poli n-a trimis în lumea mare a fotbalului niciun nume sonor în ultima decadă, deși, iertată fie-le dorința de îndestulare, banii și condițiile n-au lipsit. Dar nici vină n-au academicienii în trening, de vreme ce mai-marii lui Poli au decis să nu știe nimic despre activitatea pe care o plătesc la Academie, încercând să descopere logica fotbalului modern în CD-urile unor impresari costumați în vulturi. S-au irosit prin această metodă sume consistente, de dragul de a bifa unele condiții impuse prin contracte de finanțare, nici acelea numeroase, ca număr și sumă.

E nevoie de „pepinieră” proprie, iar pentru asta e nevoie de antrenori pricepuți. Și de efort. Iar primul care cere mâneci suflecate e chiar primarul urbei.

Mihai  Chirica nu vrea să audă de desființarea echipei, nici de plecarea din eșaloanele de bază, cu o balanță financiară sănătoasă. Edilul susține că Poli trebuie să-și ducă crucea, să lupte pentru a reveni pe prima scenă, unde îi este locul.

Dar pentru asta, e nevoie de curățenie totală. Nici varul de pe pereți n-ar mai trebui să rămână la Poli! A, să nu ne pripim, totuși... E bine să rămână magazionerul Gheorghiță, că el are, de o viață, tot inventarul clubului, de la cheile ușii principale la cupele de șampanie pregătite pentru o sărbătoare transformată în tragedie, duminică seara, la Clinceni…

Dan M.BREZULEANU