58 de ani de la deschiderea autostrăzii București-Pitești. Prima mare promisiune a infrastructurii românești și lecțiile neînvățate ale prezentului

Pe 4 februarie 1967, România intra oficial în era autostrăzilor. Construcția primului tronson de autostradă din țară, București – Pitești (A1), începea sub impulsul direct al lui Nicolae Ceaușescu, o decizie menită să rezolve problemele de trafic de pe DN7 și să asigure o viteză de deplasare superioară pentru transportul rutier. Deși pare surprinzător astăzi, autostrada a fost proiectată pentru viteze de bază de 140 km/h, o ambiție uriașă pentru anii ’60, când autoturismele Dacia abia începeau să iasă de pe liniile de producție.

Un proiect ambițios, finalizat în cinci ani

Într-o perioadă în care România își proiecta viitorul industrial și își creștea rapid capacitățile de producție, necesitatea unei legături rapide între București și Pitești, oraș industrial în plină dezvoltare, devenise stringentă. Studiul tehnico-economic realizat în 1966 a demonstrat că orice altă soluție rutieră ar fi lungit călătoria cu cel puțin 25 km, ceea ce a impus soluția unui drum expres. Construcția autostrăzii s-a derulat într-un ritm alert și s-a încheiat în 1972, după cinci ani de muncă intensă. Cei 96 de kilometri ai A1, dotați cu patru benzi de circulație, au devenit un simbol al modernizării României comuniste. Pentru realizarea acestei șosele, s-au folosit 445.000 de tone de asfalt, un volum impresionant pentru acea perioadă. Într-o epocă în care multe dintre construcțiile de infrastructură se realizau sub presiune politică și cu un cost uman semnificativ, autostrada București – Pitești a fost una dintre puținele investiții de acest tip care și-a demonstrat rapid utilitatea și și-a justificat costurile. A devenit, în timp, un coridor vital pentru economia românească.

57 de ani mai târziu. Unde suntem cu autostrăzile României?

Dacă la începutul anilor ’70 România avea deja un tronson de autostradă funcțional, iar regimul comunist anunța planuri ambițioase pentru o rețea națională de drumuri rapide, în prezent tabloul autostrăzilor românești este unul mult mai sumbru. În 2024, la 55 de ani de la startul construcției A1, România abia depășește 1.000 km de autostrăzi, rămânând una dintre țările europene cu cea mai slabă infrastructură rutieră. Comparativ cu alte state europene, unde dezvoltarea autostrăzilor a fost constantă și adaptată nevoilor economice, România a avansat extrem de lent. Spre exemplu, Polonia, țară cu o suprafață și o populație comparabilă cu România, are astăzi peste 4.000 km de autostrăzi și drumuri expres. Ungaria, o țară mai mică, a reușit să construiască aproape 2.000 km de autostrăzi.

În România, construcția unei autostrăzi se confruntă cu blocaje birocratice, licitații anulate, lipsa finanțării și probleme de corupție. Exemplele autostrăzii Sibiu-Pitești sau ale tronsoanelor lipsă din Autostrada Transilvania sunt doar câteva dintre eșecurile răsunătoare ale ultimelor decenii.

A1, o rută vitală, dar depășită de cerințele actuale

Autostrada București – Pitești, cândva o realizare emblematică a infrastructurii naționale, este astăzi depășită de fluxul de trafic. Dimineața și seara, segmentele de la intrarea și ieșirea din București sunt frecvent blocate, iar numărul mare de accidente subliniază nevoia de modernizare și extindere.

În lipsa unor alternative viabile, A1 rămâne un traseu esențial pentru economia națională, asigurând conexiunea între Capitală și coridorul pan-european IV. Cu toate acestea, nu mai corespunde standardelor actuale de siguranță și capacitate.

Privind înapoi la momentul 1967, când se punea piatra de temelie a A1, vedem că România avea ambiție și determinare în dezvoltarea infrastructurii. Cinci decenii mai târziu, problema nu mai este lipsa de resurse sau a tehnologiilor, ci ineficiența administrativă. Autostrăzile românești sunt proiecte multianuale care se împotmolesc în instanțe, exproprieri sau lipsa unor constructori capabili să le finalizeze în termen.

Dacă în anii ‘70 o autostradă de aproape 100 km putea fi finalizată în cinci ani, astăzi, România se zbate să construiască loturi de 10-15 km într-un deceniu. A1 rămâne un reper în infrastructura românească, dar este și o amintire a unui timp în care marile proiecte se realizau, chiar dacă cu sacrificii. Astăzi, România are nevoie de o rețea de autostrăzi modernă, eficientă și sigură. Întrebarea nu mai este „când vom începe?”, ci „când vom termina?”. Din păcate, răspunsul rămâne la fel de incert ca viitorul drumurilor noastre.

Dan DIMA