Semnal de alarmă! 1,2 miliarde de oameni au tulburări psihice

Tulburările de sănătate mintală sunt acum una dintre principalele cauze de dizabilitate la nivel mondial, arată un nou studiu major. Cercetătorii au estimat că, în 2023, aproximativ 1,17 miliarde de oameni trăiau cu o tulburare psihică, față de 599 de milioane în 1990.

Creșterea nu înseamnă doar că oamenii sunt diagnosticați mai des. Autorii studiului vorbesc despre efecte persistente ale stresului asociat pandemiei, dar și despre factori mai adânci: sărăcie, nesiguranță, abuz, violență, presiune socială și slăbirea legăturilor dintre oameni.

Anxietatea și depresia au crescut după pandemie

Analiza globală arată că anxietatea și depresia au crescut puternic după pandemia de COVID-19. Ratele tulburării depresive majore au urcat cu aproximativ 24% față de 2019, iar tulburările de anxietate au crescut cu peste 47%.

Aceste cifre explică de ce tot mai mulți oameni descriu o oboseală care nu trece după o noapte de somn, o teamă difuză, atacuri de panică, lipsă de motivație, izolare sau dificultatea de a face față lucrurilor obișnuite. În multe cazuri, problemele nu se văd imediat. Omul merge la serviciu, copilul merge la școală, studentul intră la cursuri, dar în interior presiunea devine tot mai greu de dus.

Adolescenții, în punctul cel mai vulnerabil

Una dintre cele mai importante concluzii ale studiului este că povara tulburărilor mintale atinge un vârf în rândul tinerilor de 15-19 ani. Este exact vârsta la care se construiesc identitatea, relațiile, parcursul educațional și primele planuri de viitor.

Pentru adolescenți, anxietatea și depresia nu sunt simple „toane” sau „răsfăț”. Pot însemna absenteism, abandon școlar, izolare, consum de alcool sau substanțe, tulburări alimentare, automutilare, dificultăți de concentrare și probleme majore în relația cu familia.

Femeile, afectate disproporționat

Studiul arată că femeile sunt afectate în mod disproporționat de anxietate și depresie. Cercetătorii leagă această realitate de presiunile de îngrijire, inegalitatea de gen, vulnerabilitatea la abuz și povara emoțională dusă adesea în familie.

În viața de zi cu zi, această povară se vede în femeile care lucrează, cresc copii, îngrijesc părinți, administrează gospodării și își reprimă propriile simptome până când epuizarea devine boală. Multe cer ajutor târziu, din rușine, teamă sau pentru că au fost obișnuite să creadă că trebuie să „reziste”.

România are nevoie de mai mult decât campanii

În România, sănătatea mintală rămâne un domeniu în care stigmatul este încă puternic. Mulți oameni evită să meargă la psihiatru de teamă că vor fi etichetați. Alții nu ajung la psiholog pentru că nu își permit costurile. În mediul rural, accesul este și mai dificil, iar problemele emoționale sunt adesea puse pe seama „nervilor”, „oboselii” sau „lipsei de voință”.

Școlile și locurile de muncă devin prima linie

Criza de sănătate mintală nu se oprește la ușa spitalului. Ea intră în clase, birouri, fabrici, universități și familii. Un adolescent anxios nu învață bine. Un angajat depresiv nu funcționează la capacitate normală. Un părinte epuizat emoțional transmite mai departe tensiunea în casă.

De aceea, prevenția trebuie să înceapă devreme. Școlile au nevoie de consilieri suficienți, profesori formați să recunoască semnele de suferință și programe reale de educație emoțională. Locurile de muncă au nevoie de politici clare împotriva burnoutului, hărțuirii și presiunii continue.

Teona SOARE