Românii spun „nu” muncii în weekend. Ce schimbă generațiile tinere și salariile mici

Weekendul nu mai înseamnă muncă pentru tot mai mulți români. Potrivit celui mai recent raport Eurostat România, țara noastră a înregistrat o scădere semnificativă a numărului de angajați activi în weekend. Dacă în 2016 peste 28% dintre salariați lucrau de obicei sâmbăta și duminica, în 2023 procentul a coborât la doar 18%.

Este una dintre cele mai mari scăderi din Uniunea Europeană, iar România se situează sub media europeană de 22,4%. Doar în Lituania, Polonia și Ungaria proporția celor care acceptă munca suplimentară în zilele de weekend este și mai redusă.

De ce refuză tot mai mulți să lucreze în weekend?
Principalul motiv este dat de salariile mici. România este printre țările cu cele mai scăzute costuri salariale din UE – aproximativ 12 euro/oră, față de peste 33 de euro media europeană. Această diferență reduce motivația angajaților pentru a accepta program de lucru extins sau muncă în afara orelor obișnuite.

Generația Z schimbă regulile jocului pe piața muncii din România. Tinerii pun accent pe echilibrul dintre viața profesională și cea personală, refuzând să lucreze în weekend chiar și în industriile care presupuneau tradițional această disponibilitate.

După pandemie, munca la distanță a devenit o normă în multe domenii. Acest lucru a redus nevoia de prezență fizică în zilele de weekend și a adus un nou model de lucru, mai flexibil și mai centrat pe bunăstarea individuală.

Specialiștii avertizează că angajatorii trebuie să se adapteze rapid: fie oferind salarii mai competitive, fie propunând programe de lucru flexibile. În lipsa acestor schimbări, riscă să piardă interesul angajaților tineri care aleg din ce în ce mai des companii cu valori similare cu ale lor.

Tendința este clară: românii nu mai vor să muncească în weekend și caută un nou tip de relație cu munca, bazată pe respect reciproc, autonomie și timp personal. Ceea ce cândva părea o normalitate – să lucrezi și sâmbăta, și duminica – devine tot mai des o alegere refuzată.

Dan DIMA