„Inteligența artificială poate aduce un salt uriaș, dar și un dezechilibru periculos”

* consideră Leonardo Badea, prim-viceguvernator BNR

Investițiile în inteligența artificială pot accelera spectaculos dezvoltarea economică, însă există o capcană majoră: tehnologia poate evolua mult mai repede decât capacitatea organizațiilor de a o gestiona.

Conform prim-vicepreședintelui BNR Leonardo Badea, un exercițiu de simulare economică scoate în evidență un mecanism esențial pentru viitorul economiei: fără investiții corespunzătoare în capital organizațional și guvernanță, progresul AI riscă să amplifice dezechilibrele pe care ar trebui să le rezolve.

Inteligența artificială promite să schimbe radical modul în care funcționează economia, de la producție și servicii până la infrastructurile critice. Dar cât de mult contează investițiile în tehnologie dacă organizațiile nu reușesc să țină pasul cu transformarea? Aceasta este întrebarea centrală a unui exercițiu teoretic care compară trei scenarii de dezvoltare economică și urmărește evoluția a ceea ce este numit „decalajul Azazel”, un indicator al dezechilibrului dintre capitalul tehnologic și cel organizațional.

Trei scenarii, o problemă majoră

Prim-viceguvernatorul BNR precizează că modelul pornește de la o economie în care productivitatea totală a factorilor crește exogen cu 1% pe an, iar structura investițiilor rămâne constantă. Din producție, 20% este alocat capitalului fizic, 6% capitalului tehnologic asociat inteligenței artificiale și 4% capitalului organizațional.

În primul scenariu, cel de referință, regulile rămân neschimbate. Evoluția decalajului reflectă interacțiunea dintre acumularea și deprecierea capitalului tehnologic și organizațional, fără impulsuri suplimentare de eficiență.

Al doilea scenariu schimbă însă datele problemei. Începând cu perioada a șasea, eficiența investițiilor tehnologice crește cu 80%, fără o majorare simultană a resurselor destinate guvernanței. Cu alte cuvinte, economia poate obține mai mult din investițiile în AI, dar nu își consolidează în aceeași măsură capacitatea de a organiza, supraveghea și controla utilizarea noilor tehnologii.

Al treilea scenariu introduce o schimbare esențială: impulsul tehnologic este însoțit de creșterea investițiilor în capital organizațional, a cărui pondere urcă de la 4% la 10% din producție. Această dezvoltare complementară poate favoriza apropierea ritmurilor de acumulare a celor două forme de capital intangibil și poate limita extinderea decalajului.

Pericolul: tehnologia avansează, organizațiile rămân în urmă

Miza depășește cu mult diferențele dintre trei simulări economice. Ea privește una dintre cele mai importante provocări ale transformării digitale: o tehnologie mai performantă nu garantează automat o economie mai eficientă sau mai sigură.

Dacă investițiile în inteligența artificială cresc rapid, în timp ce structurile organizaționale, regulile de supraveghere și mecanismele de guvernanță rămân în urmă, diferența dintre capacitatea tehnologică și capacitatea de gestionare se poate accentua. Rezultatul poate fi o economie care dispune de instrumente tot mai puternice, dar nu are întotdeauna procesele și instituțiile necesare pentru a le utiliza responsabil.

În schimb, investițiile coordonate în tehnologie și capital organizațional pot contribui la reducerea acestui dezechilibru. Organizațiile au nevoie de competențe, proceduri, mecanisme de control și capacitatea de a integra noile instrumente în activitatea economică. Aceste elemente nu apar automat odată cu achiziția sau dezvoltarea tehnologiei.

Trebuie subliniat însă că modelul are un caracter teoretic. El ilustrează un mecanism economic plauzibil, dar nu demonstrează empiric care ar fi nivelul optim al decalajului Azazel și nici nu stabilește că rezultatele simulate se vor reproduce în economia reală, susține Leonardo Badea.

Viitorul AI vine cu oportunități uriașe, dar și cu riscuri noi

Conform prim-viceguvernatorului BNR, pe măsură ce inteligența artificială este integrată în infrastructuri critice și în tot mai multe activități economice, efectele sale vor deveni tot mai importante. Pe termen mediu și lung, tranziția poate genera beneficii substanțiale de productivitate și poate deschide noi direcții de dezvoltare. În același timp, pe termen scurt, pot apărea vulnerabilități pe care economiile și instituțiile abia încep să le înțeleagă, consideră prim-viceguvernatorul BNR.

Această combinație între progres și risc nu este o noutate în istorie. Marile transformări tehnologice au adus întotdeauna oportunități, dar au impus și adaptări organizaționale, economice și sociale. Inteligența artificială nu face excepție, iar viteza sa de dezvoltare poate face ca timpul disponibil pentru adaptare să fie mult mai scurt.

Un citat al poetului T.S. Eliot, din 1931, surprinde spiritul acestei provocări: „Only those who will risk going too far can possibly find out just how far one can go”.

În cazul inteligenței artificiale, întrebarea nu este doar cât de departe poate ajunge tehnologia, ci și dacă economia va reuși să construiască, la timp, structurile necesare pentru a valorifica progresul fără a pierde controlul asupra riscurilor.

Adevărata provocare a erei AI nu este doar să investim mai mult în tehnologie, ci să ne asigurăm că organizațiile, instituțiile și mecanismele de guvernanță evoluează suficient de repede pentru a ține pasul cu ea, menționează prim-viceguvernatorul BNR, leonardo Badea. Raluca STROE