De ce miaună pisicile mai mult la bărbați decât la femei?

De milenii, pisicile au perfecționat arta comunicării cu oamenii, transformând mieunatul într-un instrument surprinzător de eficient pentru a-și exprima dorințele.

Acum, o nouă cercetare din Turcia adaugă o nuanță fascinantă la această relație complexă, sugerând că felina domestică își modulează vocalizările în funcție de sexul interlocutorului, miaunând mai des la bărbați decât la femei. 

Această descoperire nu doar că arată abilitatea pisicilor de a clasifica persoanele cu care interacționează, ci și capacitatea lor remarcabilă de a-și adapta răspunsurile, a explicat Kaan Kerman, coautor al studiului și coordonator al Grupului de Cercetare pentru Comportamentul Animal și Interacțiunile Om-Animal de la Universitatea Bilkent.

El a precizat pentru Live Science că este o dovadă clară că pisicile nu sunt niște automate, ci posedă abilități cognitive ce le permit să coexiste cu oamenii într-un mod extrem de adaptativ.

 Contrar imaginii populare de animale solitare și distante, pisicile sunt, de fapt, creaturi profund sociale și extrem de abile în a se integra în diverse grupuri.

Kerman subliniază că atât în percepția publicului, cât și în cea științifică, pisicile au fost adesea considerate independente, cu o nevoie minimă de legături sociale.

Însă, el precizează, ele sunt mult mai sociale decât se credea, căutând activ contactul și formând conexiuni profunde cu îngrijitorii lor, nu doar pentru hrană.

În acest context de sociabilitate, salutul joacă un rol esențial, contribuind la consolidarea relației dintre pisicile domestice (Felis catus) și oameni, așa cum au detaliat autorii în studiul publicat în revista Ethology.

 Pentru a desluși misterele acestui comportament, cercetătorii au apelat la un experiment ingenios. Patruzeci de stăpâni de pisici au fost echipați cu camere video, cu sarcina de a filma primele o sută de secunde de interacțiune cu animalele lor imediat după întoarcerea acasă.

Instrucțiunile erau simple: să se comporte natural, pentru a surprinde dinamica autentică a întâlnirilor cotidiene. Ulterior, înregistrările au fost supuse unei analize riguroase, având ca scop identificarea corelațiilor comportamentale și a influențelor demografice.

După excluderea a nouă participanți, analiza finală a celor 31 de subiecți a relevat un tipar clar: pisicile miaunau semnificativ mai mult la bărbați în momentul salutului.

Niciun alt factor demografic nu a avut un impact observabil asupra frecvenței sau duratei salutului, au notat cercetătorii, sexul uman impunându-se ca singura variabilă semnificativă ce a influențat vocalizările feline. Dar de ce această predilecție?

 Autorii studiului avansează o ipoteză interesantă: este posibil ca femeile să interacționeze vocal mai des cu pisicile și să le interpreteze semnalele cu o acuratețe mai mare.

În contrast, bărbații ar putea necesita un „stimulent” suplimentar, un mieunat mai insistent, pentru a acorda atenția pe care pisicile o consideră meritată.

Echipa de cercetare recunoaște, desigur, limitările demersului lor, precum eșantionul relativ restrâns și originea geografică comună a participanților.

Un pas crucial, subliniază Kerman, îl reprezintă replicarea acestor descoperiri în diverse contexte culturale, pentru a valida și generaliza concluziile obținute.

Perspectivei aduse de echipa turcă i se alătură și aprecierile lui Dennis Turner, director al Institutului de Etologie Aplicată și Psihologie Animală din Elveția, specialist care nu a fost implicat direct în studiu.

El confirmă validitatea rezultatelor, dar oferă o interpretare nuanțată: „Este improbabil ca pisicile să aibă o preferință intrinsecă pentru bărbați sau femei.

Mai degrabă, intensificarea mieunatului în prezența bărbaților este un indicator elocvent al flexibilității sociale remarcabile a pisicilor”. Această flexibilitate subliniază încă o dată complexitatea și inteligența adaptativă a felinelor cu care împărțim căminul.