Chitară acustică sau clasică? Diferențele care contează când alegi instrumentul potrivit

Când vrei să cumperi o chitară, una dintre primele alegeri este între chitară acustică și chitară clasică. La prima vedere, par foarte asemănătoare: ambele au corp din lemn, corzi, gât, tastieră și se pot cânta fără amplificator.

Diferențele apar însă imediat ce le iei în brațe. Corzile se simt altfel sub degete, gâtul are altă lățime, sunetul are altă culoare, iar stilurile muzicale pentru care sunt folosite cel mai des nu sunt aceleași. Dacă alegi greșit, nu înseamnă că nu vei putea învăța, dar s-ar putea să îți fie mai greu decât este cazul.

Corzile: cea mai ușor de observat diferență

Cea mai mare diferență dintre chitara acustică și cea clasică este tipul de corzi. Chitara clasică folosește corzi de nylon, iar chitara acustică folosește, de regulă, corzi de oțel.

Corzile de nylon sunt mai moi la atingere. Pentru un începător, pot părea mai prietenoase cu degetele, mai ales în primele săptămâni. Sunetul lor este cald, rotund și mai puțin strălucitor. Se potrivesc foarte bine pentru muzică clasică, flamenco, piese lente, acompaniamente delicate și tehnică de degete.

Corzile de oțel sunt mai tensionate și oferă un sunet mai clar, mai puternic, cu atac mai pronunțat. Le auzi des în pop, rock acustic, folk, country și blues. Pot fi puțin mai solicitante la început, deoarece vârfurile degetelor trebuie să se obișnuiască. Disconfortul ușor este normal la început, dar nu ar trebui să fie durere intensă.

Pe scurt:

1. chitara clasică: corzi de nylon, sunet cald, atingere mai blândă;
2. chitara acustică: corzi de oțel, sunet mai strălucitor, volum mai mare;
3. pentru pop și folk: acustica este alegerea mai frecventă;
4. pentru studiu clasic: clasica este varianta potrivită.

Nu este recomandat să pui corzi de oțel pe o chitară clasică. Tensiunea este mai mare și poate afecta instrumentul. Chitara trebuie folosită cu tipul de corzi pentru care a fost construită.

Gâtul chitarei și spațiul dintre corzi

Dacă pui cele două instrumente unul lângă altul, vei observa că chitara clasică are, de obicei, gâtul mai lat. Spațiul dintre corzi este mai mare, ceea ce ajută la cântatul cu degetele, pentru că ai loc să atingi fiecare coardă mai curat.

Pentru un începător, acest lucru poate fi avantaj sau inconvenient. Dacă ai degete mai groase sau vrei să studiezi tehnică de chitară clasică, gâtul lat te poate ajuta. Dacă ai mâini mici sau vrei să schimbi rapid acorduri folosite în pop și rock, s-ar putea să ți se pară mai greu la început.

Chitara acustică are, în general, gâtul mai îngust. Asta poate face mai ușoară prinderea acordurilor deschise, cum ar fi G, C, D, Em sau Am. Pentru acompaniament vocal, ritmuri cu pană și piese de tabără, se simte adesea mai natural.

Alegerea nu ține doar de teorie. Ține de mâna ta. Dacă ai ocazia, testează ambele variante și observă unde ajungi mai ușor la corzi, cât de tare trebuie să apeși și cât de relaxată rămâne încheietura.

Sunetul: cald și rotund sau clar și proiectat

Chitara clasică are un ton mai cald, mai moale și mai intim. Sunetul nu este la fel de tăios, iar notele se rotunjesc plăcut. De aceea este folosită mult în repertoriul clasic, în muzica latină, în flamenco și în piese cântate cu degetele.

Chitara acustică are un sunet mai prezent. Corzile de oțel oferă claritate, volum și un atac mai ferm. Când lovești corzile cu pana, instrumentul se aude bine și poate susține ușor vocea. Este motivul pentru care o întâlnești în multe piese pop, rock acustic, folk și country.

Dacă vrei să cânți melodii moderne, acompaniamente vocale sau coveruri de pe internet, probabil vei fi atras de chitara acustică. Dacă îți place sunetul cald, mai liniștit, sau vrei să studiezi piese clasice, chitara clasică va fi mai potrivită.

Nu există sunet „mai bun” în mod absolut. Există sunet potrivit pentru ce vrei să cânți.

Forma corpului și poziția de cântat

Chitara clasică are de obicei o formă mai standardizată, cu un corp mai rotunjit și o construcție gândită pentru cântat din poziție așezată. În tehnica tradițională, chitara se ține pe piciorul stâng, cu ajutorul unui suport sau al unui scăunel pentru picior. Desigur, mulți începători o țin și în poziție relaxată, mai ales când cântă acasă.

Chitara acustică vine în mai multe forme: dreadnought, concert, auditorium, jumbo, parlor. Fiecare are altă mărime și altă proiecție a sunetului. Modelele dreadnought, de exemplu, sunt mai mari și au volum puternic, dar pot părea incomode pentru cineva cu statură mică. Modelele concert sau auditorium sunt adesea mai ușor de ținut.

Când alegi, urmărește cum stă instrumentul în brațe:

1. umărul drept trebuie să fie relaxat;
2. mâna stângă trebuie să ajungă ușor pe tastieră;
3. corpul chitarei nu ar trebui să te oblige să stai strâmb;
4. instrumentul trebuie să fie stabil când cânți așezat.

Pentru începători, confortul contează enorm. O chitară care sună bine, dar te obosește după zece minute, nu te va ajuta să exersezi constant.

Stilurile muzicale pentru care se potrivește fiecare

Alegerea devine mai simplă dacă pornești de la muzica pe care vrei să o cânți. Chitara clasică și chitara acustică pot fi folosite în multe contexte, dar fiecare are zone unde se simte mai naturală.

Chitara clasică se potrivește bine pentru:

1. muzică clasică;
2. flamenco;
3. piese latino;
4. studiu tehnic cu degetele;
5. melodii lente și acompaniamente blânde;
6. primele exerciții pentru copii, mai ales datorită corzilor de nylon.

Chitara acustică se potrivește bine pentru:

1. pop;
2. rock acustic;
3. folk;
4. country;
5. blues;
6. acompaniament vocal;
7. cântat cu pană;
8. coveruri moderne.

Dacă vrei să cânți piese ale artiștilor actuali și să te acompaniezi vocal, chitara acustică este, de cele mai multe ori, alegerea mai directă. În schimb, dacă vrei să înveți partituri clasice, poziție corectă, tehnică de degete și nuanțe fine, chitara clasică este mai potrivită.

Prețul și dotările: la ce să fii atent

Atât chitarele clasice, cât și cele acustice au modele pentru începători, nivel mediu și avansați. Nu trebuie să alegi un instrument scump din prima, dar nici nu este bine să cumperi doar cel mai ieftin model, fără să verifici construcția.

La chitara clasică, verifică dacă gâtul este drept, dacă tastele nu zgârie pe margini, dacă acordajul se menține și dacă sunetul este curat. La chitara acustică, urmărește aceleași lucruri, dar acordă atenție și acțiunii corzilor, pentru că tensiunea mai mare poate face instrumentul mai greu de apăsat dacă nu este reglat bine.

De altfel, unele chitare acustice sunt electroacustice. Asta înseamnă că au sistem de captare și pot fi conectate la amplificator sau mixer. Pentru început, nu ai neapărat nevoie de această dotare, decât dacă vrei să cânți pe scenă, la repetiții sau să înregistrezi mai ușor.

Un sfat util! În momentul când compari mai multe modele, este util să verifici dimensiunea, forma corpului, tipul de corzi și accesoriile incluse, iar dacă te interesează zona de pop, folk sau acompaniament vocal, poți analiza chitare acustice de pe mcmusic.ro în funcție de confort, construcție și stilul muzical pe care vrei să îl abordezi.

Care este mai bună pentru începători?

Răspunsul depinde de direcția ta. Dacă vrei un instrument mai blând cu degetele și te atrage muzica clasică, flamenco sau cântatul cu degetele, chitara clasică este o alegere bună. Dacă vrei să cânți piese pop, rock acustic, folk sau să te acompaniezi vocal, chitara acustică îți va oferi sunetul pe care probabil îl cauți.

Pentru copii, chitara clasică este des recomandată la început, deoarece există dimensiuni potrivite și corzile de nylon sunt mai ușor de apăsat. Pentru adulți, alegerea se face mai ales după gustul muzical și confort.

Gândește-te la trei întrebări simple:

1. Ce gen de muzică vreau să cânt cel mai des?
2. Vreau să cânt cu pana sau mai mult cu degetele?
3. Care instrument se simte mai comod în mâinile mele?

Dacă răspunsurile duc spre piese moderne, ritmuri și voce, mergi spre acustică. Dacă duc spre tehnică de degete, sonoritate caldă și repertoriu clasic, mergi spre clasică.

Greșeli frecvente când alegi între ele

Una dintre cele mai comune greșeli este să alegi chitara doar pentru că „are corzi mai moi”. Da, nylonul poate fi mai prietenos cu degetele, dar dacă tu vrei să cânți rock acustic, s-ar putea să nu îți placă sunetul pe termen lung.

O altă greșeală este să crezi că toate chitarele fără amplificator sunt la fel. Diferențele de construcție, corzi și gât schimbă complet experiența de cântat. Mai apare și confuzia legată de denumiri: mulți folosesc „chitară acustică” pentru orice chitară neamplificată, deși în magazine termenul se referă, de obicei, la modelele cu corzi de oțel.

Evită și alegerea după aspect. O chitară frumoasă, dar incomodă, va sta mai mult în husă. Un instrument potrivit se simte bine, se acordează stabil și îți permite să exersezi fără tensiune inutilă.

În final, diferența dintre chitara acustică și cea clasică pornește de la corzi, dar se vede și în sunet, gât, stil de cântat și confort. Clasica are corzi de nylon, ton cald și gât mai lat. Acustica are corzi de oțel, sunet mai clar și este des folosită în pop, folk, rock acustic și acompaniament vocal.

Alege instrumentul după muzica pe care vrei să o cânți și după felul în care se simte în mâinile tale. Când chitara ți se potrivește, studiul devine mai plăcut, iar progresul vine mai natural.

Sursa foto: Road Ahead pe Unsplash.com